Viitorul posibil al Spaniei după 1 octombrie – De ce o nouă CRIZĂ politică?

După ce anul trecut, pe parcursul mai multor luni, Spania s-a aflat într-o criză politică fără precedent, ajungându-se până la dizolvarea Parlamentului de către Regele Felipe al VI-lea și convocarea de noi alegeri, spre sfârșitul anului trecut lucrurile păreau a intra în normalitate, premierul spaniol în exercițiu, Mariano Rajoy, primind în cele din urmă votul de încredere al Parlamentului pentru a forma un guvern.

Atunci criza venea dinspre Partidul Socialist (PSOE) care a blocat de fiecare dată în parlament reînvestirea liderului conservator, generând o criză politică cu o întindere mare în timp și cu implicații sociale, financiare și de imagine considerabile. Spania era în atenția presei internaționale pe tema unei crize politice interminabile…

În vara acestui an, în Spania își făcea loc o altă criză politică prin anunțul liderului executivului regional catalan, Carles Puigdemont, că va organiza la 1 octombrie 2017 un referendum privind independența regiunii din nord-estul Spaniei pe care o conduce, în pofida interdicției pronunțate de justiție. A urmat un spectacol pe scena politică în care unul, Carles Puigdemont zicea DA, iar altul, Mariano Rajoy zicea clar și răspicat NU.

În prezent, suntem martorii unor manifestații de amploare, locuitorii comunității autonome Catalonia (în catalană Catalunya, în spaniolă Cataluña) fiind determinați să ceară independența Cataloniei în stradă. Care este miza?

Câteva date: Catalonia este formată din patru provincii (Barcelona, Girona, Lleida și Tarragona), create de către Javier de Burgos prin decretul regal de la 30 noiembrie 1833. Provinciile sunt divizate în 42 „comarques”, adică districte sau raioane. Fiecare dintre ele se împart în municipii, al căror număr total este 948. Spre deosebire de comunitățiile autonome Navarra și Țara Bascilor, Catalonia nu are un sistem fiscal independent de guvernul spaniol central.

Care este miza dorinței de independență? După Institutul Național de Statistică din Spania, referitor la PIB-ul generat de comunitățile din Spania pentru 2016, Catalonia este pe locul al patrulea, ruperea ei de Spania are implicații foarte mari la nivel economic, în plus, recent, șeful guvernului spaniol, Mariano Rajoy, i-a avertizat pe separatiștii catalani că „nimeni nu va lichida democrația spaniolă” și a subliniat că nu vor putea continua cu „demolarea Constituției”, așa cum își doresc acești separatiști catalani.

Situația din prezent este reprezentată de o întrecere de forțe între Carles Puigdemont și Mariano Rajoy, ce face primul, demontează-anulează al doilea. Dar de unde acest nou conflict politic în Spania?

Datorită scandalurilor de corupție și pe fundamentul crizei economice crește în amploare fenomenul numit izolaționism european care reprezintă o doctrină politică folosită în mod populist care argumentează că un popor, țară, regiune, județ, oraș funcționează mai bine izolat de mediul geografic, economic și social din care face parte. Miza sunt resursele și argumentarea întărește că resursele sunt mai bine generate și folosite izolat, neîmpărțind cu alți vecini. Acest izolaționism european a apărut de la un exces al globalizării și multiculturalismului, în general doar provincii și țări bogate îl manifestă, cum avem exemplul Marii Britanii cu Brexitul.

Toată lumea e cu ochii pe Spania în privința modului cum își va gestiona această nouă criză politică. Se cere a ne pune niște întrebări: Cum poate fi un referendum democratic, dacă este acționat încălcând legea și Constituția unei țări? De ce niciuna din părțile implicate nu se așază la masa dialogului? De ce nu se analizează motivele pentru care o populație își cere independența? Acestei populații din Catalonia i s-a prezentat clar și detaliat efectele ruperii de Spania și ce va urma efectiv după independență? S-a căutat să se afle dacă există măcar un cetățean al Cataloniei care nu vrea independență? Să zicem că 10% din populația Cataloniei nu vrea independență, care va fi soarta acestor oameni la nivel juridic, economic, social? Există preocuparea (la nivelul conducerii Spaniei) ca această independență va genera un model european și spaniol pentru alte comunități autonome din Europa și Spania? Care va fi viitorul Spaniei după 1 octombrie, dacă va fi divizată în mai multe comunități, provincii? Putem modifica legislativ Constituția oricărui stat ca atunci când există un actor politic destabilizator (partid sau om) cu tendințe de lovitură de stat să fie împiedicat să exercite orice acțiune dăunătoare unui stat și să își piardă automat funcția pe care o are? Dacă un referendum este democratic și rezultatul trebuie aplicat, atunci de ce un contra-referendum și protestele împotriva unui referendum nu sunt la fel de democratice și vocea poporului nu contează?

Ce implică rezultatul DA și validarea referendumului de la 1 octombrie în Catalonia?

Uniunea Europeană: în cazul în care, Catalonia se va separa de Spania, ea automat va părăsi Uniunea Europeană: „Un stat independent, datorită independenței sale, va deveni o țară terță față de UE și din ziua independenței tratatele UE nu se vor mai aplica”.

NATO: purtătorul de cuvânt al NATO a declarat că o țară independentă nu va fi automat parte a organizației, spunând „pentru ca o țară anumită să fie inclusă în alianță, este necesar consensul tuturor aliaților NATO”.

Este pregătită Catalonia să devină un nou stat și are resorturile aderării la UE și NATO în măsura de a nu deveni un nou stat european, dar izolat internațional?

Răspunsul la această întrebare, doar viitorul ni-l poate aduce. Rămâne de văzut cum va fi viitorul Spaniei după 1 octombrie și dacă o altă criză politică va lua sfârșit.

Surse consultate: știri tematice AGERPRES

Foto: Partit Demòcrata / Twitter

Video: Carles Puigdemont i Casamajó / Facebook

[the_ad id=”14304″]