VIDEO-Catedralei Mântuirii Neamului: Aproximativ 30.000 de persoane şi 2000 de invitaţi la slujba de sfinţire

Aproximativ 30.000 de oameni şi 2000 de invitaţi au asistat duminică dimineaţa, 25 nov. a.c., la slujba de sfinţire a Catedralei Mântuirii Neamului, printre oficialităţile prezente numărându-se premierul Viorica Dăncilă şi preşedintele Curţii Constituţionale, Valer Dorneanu, precum şi numeroşi oameni politici şi de cultură, conform AGERPRES.

Citește Ultimele Știri

Mulţi dintre cei care au asistat la eveniment pe platoul din faţa Catedralei Mântuirii Neamului au venit, din toată ţara, îmbrăcaţi în costume populare şi cu steaguri tricolore şi ale Patriarhiei.

Slujba Acatistului Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina a început în faţa impozantului edificiu la ora 8,00 şi a continuat în faţa Sfintei Mese a Altarului Catedralei Naţionale, la ora 9,00, cu Slujba de Sfinţire a Altarului Catedralei Naţionale.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, Patriarhul BOR, Daniel, Mitropolitul de Patra, Hrisostom, membrii ai Sfântului Sinod al BOR, preoţi şi diaconi.

La sfârşitul slujbei a fost citit Actul de sfinţire.

Sfânta Liturghie a început la ora 10.30 şi a fost săvârşită în interiorul Catedralei Naţionale. La ora 13.00, racla cu Cinstita Mână a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi racla cu moaştele Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina au fost aşezate la ieşirea din Sfântul Altar al Catedralei Naţionale pentru a fi cinstite de către credincioşi, după închinarea acestora în Sfântul Altar.

Proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului – istoric

Proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, susţinut de Biserica Ortodoxă Română, a avut ca fundament o idee mai veche apărută după Războiul de Independenţă (1877-1878), în vederea construirii unei catedrale în Bucureşti, arată site-ul catedralaneamului.ro, citat de AGERPRES.

Ridicarea unei astfel de construcţii trebuia să se facă în memoria eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii istorii, pentru credinţa şi unitatea neamului, dar şi pentru a marca independenţa de stat a României.

Discuţiile privind amplasarea acestui sfânt lăcaş, care se dorea a fi cât mai aproape de Dealul Mitropoliei, precum şi stabilirea clară a sursei de finanţare au amânat însă multă vreme adoptarea unei decizii concrete în acest sens, astfel ideea construirii catedralei a rămas în stadiul de proiect.

După proclamarea României ca Regat, regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege cu privire la construirea unei catedrale în Capitala ţării.

În anul 1884, bugetul statului prevedea, pentru construirea catedralei din Bucureşti, suma de 5.000.000 lei (aur), care însemna 5% din bugetul ţării, ridicat la 123.647.500 lei (aur), menţionează site-ul citat. Destinaţia acestui fond s-a schimbat însă în timp, banii fiind întrebuinţaţi în alte scopuri.

Din acest motiv, după 1900, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Constantin Istrate, a propus Sfântului Sinod să ia sub patronajul său ridicarea unei catedrale în Bucureşti şi să lanseze lista de subscripţie publică pentru strângerea de fonduri. Mersul subscripţiei a fost dificil, ea fiind oprită odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.

După Marea Unire din 1918, demersul pentru înălţarea unei catedrale în Bucureşti a fost reluat de mitropolitul primat Miron Cristea. La rugămintea sa, regele Ferdinand a adresat Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se face cunoscută hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire.

La 4 februarie 1925, a luat fiinţă Patriarhia Română, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea în scaunul patriarhal a lui Miron Cristea. În scurt timp, patriarhul a cerut premierului Ionel I.C. Brătianu deschiderea unui credit pentru întocmirea proiectului acestei construcţii.

Stabilirea locului de amplasare al viitoarei catedrale a generat o amplă dezbatere, fiind făcute mai multe propuneri în presă şi în reviste de specialitate.

O comisie însărcinată cu analiza diverselor păreri privind amplasamentul catedralei a constatat că locurile propuse erau în număr de douăsprezece: Piaţa Romană; Dealul Schitu Măgureanu; Dealul Mitropoliei; Şoseaua Kiseleff, în apropiere de Piaţa Victoriei; Grădina Cişmigiu; spre Cotroceni, lângă Facultatea de Medicină; în Parcul Carol; lângă Casa Vămilor, aflată în spatele clădirii de astăzi a Primăriei Municipiului Bucureşti; în careul de clădiri din jurul bisericii Sf. Gheorghe, propusă a fi demolată împreună cu ctitoria lui Constantin Vodă Brâncoveanu; pe locul viran din faţa Universităţii, unde fusese vechea Primărie; la poalele Dealului Mitropoliei; pe Dealul Mihai Vodă, unde se afla atunci Arsenalul Armatei.

Dintre acestea au fost reţinute şi recomandate patriarhului Miron Cristea ultimele trei amplasamente. Patriarhul s-a oprit asupra locului de la poalele Dealului Mitropoliei.

După alegerea locului s-a procedat, conform datinii, la sfinţirea şi marcarea lui prin punerea unei troiţe (11 mai 1929). La ceremonia de atunci au participat membrii regenţei, ai guvernului, reprezentanţii clerului, ai armatei şi mulţime de credincioşi. Din păcate, a fost însă singurul pas spre realizarea acestui deziderat. Au venit anii crizei economice, războiului şi apoi perioada regimului comunist.

În 1995, proiectul catedralei a fost readus în actualitate de patriarhul Teoctist (1986-2007), care a lansat un apel conducătorilor de stat şi politici ai ţării, clerului şi credincioşilor, să sprijine realizarea Catedralei Mântuirii Neamului. De aici au început din nou controversele privind alegerea amplasamentului pentru clădirea acestui lăcaş.

La începutul anului 1999, o Hotărâre de Guvern (nr. 38/25) stabilea amplasarea Catedralei patriarhale şi elaborarea Planului Urbanistic Zonal, însoţit de studiile de specialitate aferente pentru Piaţa Unirii din municipiul Bucureşti. Locul, deşi sfinţit de doi patriarhi, Miron Cristea, în 1929, şi Teoctist, în 1999, şi binecuvântat de papa Ioan Paul al II-lea, în mai 1999, cu prilejul vizitei în România, avea să fie însă schimbat.

La sfârşitul anului 2001, a fost stabilit un nou amplasament pe axul Bulevardului Unirii, la intersecţia străzilor Mircea Vodă şi Nerva Traian. Dar în urma reducerii suprafeţei de teren transmis în administrarea Patriarhiei în vederea ridicării acestei construcţii, aceasta a solicitat un nou amplasament şi a revenit la cererea sa iniţială pentru Parcul Carol. În aceste condiţii, Guvernul a emis o hotărâre, prin care „terenul proprietate publică a statului, în suprafaţă de 52.770 mp situat în calea Şerban-Vodă – Parcul Carol” este dat în administraţia Patriarhiei.

Noul amplasament a suscitat numeroase discuţii contradictorii, în care prezenţa fostului Monument al eroilor comunişti care ar fi trebuit demontat şi reconstruit pe un alt amplasament era motiv de dezbateri.

Pe acest fond, în februarie 2005, Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a propus Patriarhiei, pentru ridicarea construcţiei Catedralei, Dealul Arsenalului. Atât Consiliul Naţional Bisericesc (CNB) al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), cât şi Sfântul Sinod şi-au dat acordul pentru noul amplasament propus de Primăria Generală a Capitalei.

Slujba de sfinţire a locului destinat construirii Catedralei patriarhale pe terenul atribuit în Calea 13 Septembrie, sector 5, Bucureşti, între Ministerul Apărării Naţionale şi Parlamentul României, în suprafaţă de cca. 110.000 mp (11 ha), a avut loc la 29 noiembrie 2007.

Realizarea proiectului noului edificiu a inclus mai multe etape care s-au finalizat odată cu întrunirea Comisiei de evaluare finală a proiectelor, în perioada 30 iunie-1 iulie 2010. Firma câştigătoare a încheiat contractul de proiectare pentru clădirea Catedralei patriarhale.

Lucrările de construcţie ale Catedralei Mântuirii Neamului au început la sfârşitul anului 2010.

Legea privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului 261/2005 – Legea Catedralei prevedea ca fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului să fie asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.

Patriarhia a demarat în acest timp o serie de acţiuni, în vederea obţinerii de donaţii pentru realizarea proiectului Catedralei patriarhale. În şedinţa de lucru din 16-17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române.

Biserica Ortodoxă Română este singura dintre Bisericile Ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credinţa şi demnitatea poporului ei, preciza într-un comunicat Patriarhia Română, mulţumindu-le tuturor celor care în ultimii ani au sprijinit-o în continuarea demersurilor pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

Foto: basilica.ro

[the_ad id=”14304″]