Țara adoptivă Spania, o nouă acasă, un cuvânt scris cu litere românești

În ultimii 20 de ani, românii au emigrat, în diferite etape, în Spania. Pe lângă cei care au emigrat în timpul regimului comunist, referindu-ne strict la perioada postdecembristă, avem o primă categorie formată din cei care au emigrat imediat după revoluție, în anii ‛90 când mirajul occidentului era cel mai accentuat și greutățile păreau ușor de depășit. Emigrau fără să îi aștepte nimeni, și fără frica de a nu găsi un loc de muncă, mai ales dacă cunoșteau foarte bine o meserie.

Urmează o a doua categorie, un pic înainte și ușor după anul 2000, care era cât de cât pregătită sufletește pentru ceea ce vor găsi la sosirea în Spania, convinsă că va depune un efort intens și că la final, datorită muncii depuse, vor avea bani pentru construirea unei case, cumpărarea unui apartament sau îndeplinirea altor planuri mult visate în România. Mirajul occidentului începuse un pic să pălească, se pleca în drum spre Spania cu o dispoziție totală a emigrantului român de a munci oricât și oricând. Din păcate, în această perioadă, începeau să apară în presa spaniolă și internațională, nu foarte dese, dar îndeajuns, articole cu fapte nelegiuite ale românilor. Nu se analiza amănunțit fapta, totul se concentra doar pe cuvântul român. Acest lucru a implicat consecințe neplăcute pentru muncitorii români cinstiți aflați deja în Spania, dar și pentru cei abia sosiți.

A treia categorie îi implică pe cei plecați după ce România a devenit membră UE, aderarea făcând să crească un pic mirajul occidentului care a pălit brusc, după ce în toamna anului 2008 s-a instalat criza economică. Pentru mulți dintre români, criza nu doar că le-a adus pierderea locului de muncă, dar și o întoarcere forțată în România.

A patra categorie este cea care a așteptat și a tot așteptat din diferite motive, dar care până la urmă, chiar dacă a fost avertizată că nu e simplu și criza economică nu se dă plecată ușor, a îndrăznit să aibă curajul să spere la ceva mai bun, la o altă lume și la un alt sistem.

În tot acest timp, valuri și valuri de emigranți români au ajuns să formeze în Spania o comunitate de români puternică și cea mai numeroasă. Învățând ușor limba spaniolă și cu ambiția de a reuși ceea ce își propune, această comunitate românească a învățat cât de important este să beneficieze de un sprijin și cât de bine este să găsească acele lucruri de care are nevoie. La aceste nevoi au răspuns tot mai mulți români care, cu o sumă frumoasă strânsă din economii, au pus bazele unor firme pe diferite domenii de activitate. Astfel, putem vorbi de diferite magazine cu produse românești, alimentare sau non-alimentare, firme de amenajări interioare, restaurante cu preparate românești, cluburi de distracții cu muzică românească și lista poate continua, totul concentrându-se pe ceea ce este românesc și dorul de România.

În prezent, românul care emigrează în Spania, are plăcuta surprindere să vadă că nu se află doar într-un spațiu necunoscut cu bariere create de limbă și tradiții greu de depășit. Va putea, într-o scurtă plimbare pe străzile oricărui oraș, să audă graiul românesc, să meargă la magazine românești, să poată lucra la o firmă cu patron român și să se alăture unei comunități puternice de români. Dacă are șansa să aibă familia aproape de el, românul emigrant în Spania va putea să considere țara adoptivă o nouă acasă, un cuvânt scris cu litere românești.