RETROSPECTIVĂ 2016, anul în care Marea Britanie a întors spatele Europei

Respingerea imigrației și consecințele globalizării economice i-au făcut pe britanici să voteze în 2016 în favoarea ieșirii țării lor din Uniunea Europeană (UE), un punct de cotitură în istoria Marii Britanii care a aruncat țara în incertitudine, informează AGERPRES.

Cei 51,9% dintre alegători care au întors spatele atât guvernului conservator, cât și opoziției laburiste, care pledaseră pentru menținerea țării în blocul comunitar, au optat în schimb pentru ruptura de Europa la referendumul din 23 iunie pe tema relațiilor dintre UE și Marea Britanie. David Cameron, care a convocat referendumul convins că tabăra favorabilă rămânerii în UE va câștiga fără probleme, și-a dat demisia din postul de prim-ministru la câteva ore după aflarea rezultatelor, iar postul de șef al executivului a fost preluat de Theresa May, care se ocupa până atunci de politica imigrației, în calitate de ministru de interne.

Înainte de 1 aprilie 2017, May trebuie să înceapă oficial dialogul complex cu Bruxellesul, în care va avea de ales între accesul la piața unică europeană și închiderea frontierelor pentru cetățenii comunitari, în condițiile în care UE insistă că Londra nu va primi acces la piața unică în lipsa unui acord pe tema liberei circulații a forței de muncă provenind din blocul comunitar.

Mii de funcționari din toate ministerele — o forță de muncă descrisă drept cel mai mare efort de acest fel în Marea Britanie după cel de-al Doilea Război Mondial — elaborează contracronometru un plan de ‘divorț’ pe care nu se gândise nimeni să-l contureze înainte de referendum.

Acordul ‘deconectării’ cu Bruxellesul va stabili contribuția Londrei la UE, pe care Marea Britanie s-ar putea vedea obligată să continue s-o plătească și după ieșirea din blocul comunitar, precum și noul rol al acestei țări în multitudinea de mecanisme comune. Se află în joc viitorul Marii Britanii în uniunea vamală europeană, Agenția Europeană a Medicamentelor, Oficiul European pentru Patente, cooperarea frontalieră, Europol, Agenția Spațială Europeană și Cerul Unic European, printre alte necunoscute aflate în discuție.

Pentru a explica motivele pentru care britanicii au decis să înceapă procesul politic care amenință să arunce țara în incertitudine ani buni de acum încolo, experții se referă tocmai la argumentele care au dus la ascensiunea Partidului pentru Independența Marii Britanii (UKIP, partid eurofob și antiimigrație), pe care îl leagă de avântul altor mișcări populiste de pe Bătrânul Continent.

‘Există un număr mare de cetățeni, în special cei nu foarte educați, care nu cred în instituțiile publice. Nu au încredere în politicieni, nici în economiști, nici în mass media’, a declarat pentru EFE Dennis Novy, profesor la Universitatea din Warwick. În 2014, UKIP a câștigat alegerile din Marea Britanie pentru Parlamentul European cu 4,3 milioane de voturi, față de cele 4 milioane de voturi obținute de Partidul Laburist și 3,7 milioane, care au revenit Partidului Conservator. Triumful la urne al unei formațiuni cu mesaje antiimigrație a fost un semnal de necontestat al schimbării politice care s-a materializat în cele din urmă printr-un Brexit, scenariu care se regăsește și în ascensiunea Frontului Național din Franța sau în victoria republicanului Donald Trump în SUA.

‘În rândul persoanelor care au suferit (din cauza globalizării) există credința că politica este terminată. Aceasta este o mare problemă în Statele Unite, dar și în multe țări europene. Un alt factor comun în unele țări este naționalismul. Acesta are o greutate enormă în Marea Britanie, mai ales în Anglia, și a contribuit în mare măsură la toate aceste evoluții’, a apreciat economistul britanic.

Paul Taggart, autorul cărții ‘Noul populism și noua politică’, este de acord că imigrația a fost factorul-cheie în victoria Brexitului, deși insistă că adevăratele cauze sunt înrădăcinate în ‘aspecte ce țin de idiosincrasia politicii britanice’. Partidul Conservator este divizat în privința sprijinului față de UE încă de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în timp ce Partidul Laburist nu s-a angajat niciodată în apărarea comună europeană, vid de care a profitat UKIP pentru a-și lansa programul anti-integrare, care de-a lungul anilor a lăsat urme asupra electoratului, potrivit lui Taggart, profesor la Universitatea din Sussex. ‘UKIP a apelat atât la aripa eurosceptică a conservatorilor, cât și la alegătorii laburiști care simțeau că au fost ignorați’, a declarat el.

Votul în favoarea unui Brexit nu doar că a zguduit guvernul lui Cameron, ci a creat una dintre cele mai mari crize din istoria Partidului Laburist. Liderul său, euroscepticul Jeremy Corbyn, s-a văzut obligat să convoace alegeri primare după demisia unei mari părți din echipa sa, care l-a acuzat că a boicotat campania în favoarea rămânerii în UE prin lipsa sa de entuziasm.

Foto: AGERPRES