Mihai I, rege al României între 1927-1930 şi 1940-1947, s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al principelui Carol şi al Elenei, principesă de Grecia, informeazã AGERPRES.
La 20 iulie 1927, după moartea regelui Ferdinand (1914-1927), în condiţiile în care prinţul Carol renunţase la tronul ţării, Mihai I a devenit rege al României, înainte de a împlini vârsta de şase ani. Date fiind împrejurările, prerogativele demnităţii regale au fost asumate de o Regenţă (1927-1930), în componenţa căreia intrau unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, potrivit „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).
Principele Mihai a urmat şcoala primară (din 1928) la Castelul Peleş din Sinaia, avându-l profesor pe Nicolae Sassu. După proclamarea sa ca rege, la 8 iunie 1930, Carol al II-lea, a organizat la Palat, o clasă specială, formată din copii ce proveneau din medii sociale diferite şi de etnii diferite, dar cu rezultate foarte bune la învăţătură, sub conducerea generalului Traian Grigorescu. Aici, au predat nume sonore, precum, istoricul Nicolae Iorga şi geograful Simion Mehedinţi. Mihai, căruia, după revenirea la tron a tatălui său, îi fusese acordat titlul de Mare Voievod de Alba Iulia, a fost înscris onorific, la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, la Liceul militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu şi la Şcoala tehnică a Aeronauticii de la Mediaş. Şi-a susţinut Bacalaureatul la 27 iunie 1940. Pasionat de automobile şi mecanică, a făcut practică la Atelierele Ford câte două ore pe săptămână (începând din 1936), în paralel cu pregătirea militară în cadrul Batalionului Gărzii Regale a Palatului. Sublocotenent (1937) în cadrul Batalionului 1 vânători de munte, general de divizie (1940) şi mareşal al României (1941), conform „Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României” (Editura Meronia, 2011).
Principesa Elena a fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui. Venirea pe tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În 1932 a plecat în exil la Florenţa, se arată pe site-ul https://casamajestatiisale.ro/. A revenit în 1940, fiindu-i conferit titlul de Regina-mamă, de către generalul Ion Antonescu, şi a stat în România, alături de regele Mihai, până la 3 ianuarie 1948.
Mihai a revenit pe tron la 6 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, în condiţiile abdicării lui Carol al II-lea ca urmare a crizei politice determinate de pierderile teritoriale din vara aceluiaşi an şi a instaurării unui regim autoritar sub comanda generalului Ion Antonescu. Până la 23 august 1944, cât a durat regimul antonescian, regele Mihai a avut atribuţii mai mult simbolice, având reşedinţa la Sinaia, unde i se fixase un program de activitate care viza o pregătire intelectuală la nivel universitar. Preluarea de către Antonescu a celor mai importante prerogative regale, modul neprotocolar de comportare a generalului, ieşirile sale violente, excluderea sistematică a suveranului de la luarea deciziilor au creat de la început o stare de tensiune între Palat şi conducătorul statului, care s-au amplificat în anii următori. „Nu mă duceam în Bucureşti decât din raţiuni oficiale, atunci când mă convoca Antonescu. ŤConvocať, acesta este cuvântul potrivit”, potrivit volumului „Mihai I” („Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)”, Editura Enciclopedică, Ioan Scurtu, 2004).
Excluderea regelui Mihai de la luarea oricărei decizii în ceea ce privea ţara sa, s-a reflectat şi în faptul că nu a fost anunţat nici despre intrarea României în război, alături de Germania, împotriva URSS, la 22 iunie 1941, sursa de informare constituind-o ştirile transmise de radio BBC. A fost de acord, la început, cu războiul, în vederea recuperării Basarabiei şi Bucovinei de Nord, dar s-a împotrivit continuării războiului dincolo de Nistru. A făcut vizite pe front (9-10 iul. 1941 şi 30 iul.-3 aug. 1942), alături de generalul Antonescu, acordând decoraţii ostaşilor români. Treptat, regele Mihai I a devenit tot mai reticent faţă de continuarea războiului, mai ales după înfrângerile din iarna anilor 1942-1943. La rândul lor, liderii principalelor partide, Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, au stabilit legături secrete cu suveranul şi cu regina-mamă, discutând despre eventualitatea ieşirii României din război. Şi-a dat avizul pentru negocierile diplomatice secrete desfăşurate de Barbu Ştirbei la Cairo (începând din martie 1944), în scopul încheierii armistiţiului cu Naţiunile Unite, notează lucrarea „Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României” (Editura Meronia, 2011).
Regele Mihai l-a chemat pe Antonescu în audienţă la 23 august 1944, după, ce în urmă cu trei zile, Armata Roşie dezlănţuise o puternică ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău, existând riscul transformării ţării în teatru de război şi ocupării ei de către sovietici. Mareşalul Ion Antonescu a refuzat semnarea armistiţiului, argumentând că România nu a primit nicio asigurare din partea aliaţilor occidentali că nu va fi lăsată în mâna sovieticilor. A urmat arestarea sa. În aceeaşi zi, începând cu ora 22.12, a fost transmisă, la radio, Proclamaţia către ţară, prin care regele Mihai anunţa „ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”. În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Naţiunile Unite: „din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite”, potrivit volumului ”Mihai I” („Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)”, Editura Enciclopedică, Ioan Scurtu, 2004) şi lucrării „Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).
Prevederile Convenţiei de Armistiţiu, semnată la 12/13 septembrie 1944, precum şi înţelegerile internaţionale între SUA, Marea Britanie şi URSS, care plasau România în sfera de influenţă sovietică, au făcut inevitabilă instaurarea comunismului în România şi înlăturarea monarhiei. Instalarea noului regim a fost marcată de numirea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, ca urmare a presiunilor exercitate de reprezentantul URSS în România, A.I. Vîşinski. Singura încercare de a stopa instituirea controlului comuniştilor asupra întregului stat a fost „greva regală” (aug.1945-ian. 1946), când Mihai I a refuzat să semneze decretele guvernului. În 1947, în condiţiile ocupaţiei militare sovietice şi a eliminării de pe scena politică românească a partidelor politice tradiţionale, PNŢ şi PNL, monarhia a devenit ultimul obstacol în calea subordonării ţării intereselor dictate de Moscova.
La 30 decembrie 1947, autorităţile comuniste l-au forţat pe regele Mihai I să abdice şi să părăsească ţara, luând calea unui lung exil. La scurt timp, după ce suveranul român a făcut declaraţii privind abdicarea sa forţată, Consiliul de Miniştri a luat decizia (22 mai 1948) de a-i retrage cetăţenia română şi de a confisca bunurile Familiei Regale.
În urma călătoriei în Marea Britanie, din noiembrie 1947, cu prilejul nunţii viitoarei regine Elisabeta a II-a, Mihai I a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Ana de Bourbon Parma (n. 18 sept. 1923-m. 1 aug. 2016), din familia regală a Danemarcei. Aflaţi în exil, cei doi s-au căsătorit, la 10 iunie 1948, la Atena. Au avut cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) şi Maria (n. 1964). Familia Regală a locuit, până la sfârşitul anului 1948, la vila Sparta din Florenţa, locuinţa reginei-mamă Elena. Din 1949, regele Mihai I şi regina Ana s-au mutat la Lausanne, iar din 1950, în Marea Britanie, unde au locuit până în 1956, când s-au stabilit în Elveţia, la Versoix, lângă Geneva. Din 2004, s-au mutat la Aubonne, în Elveţia. Regele Mihai a păstrat legătura cu românii aflaţi în exil şi s-a adresat ţării prin mesajele de Anul Nou, transmise de la postul de radio Europa Liberă.
În 1992, regele Mihai I, însoţit de regina Ana, a ajuns în România, pentru prima oară, după 44 de ani. Vizita cu caracter privat, ce a avut loc în perioada 25-27 aprilie, a fost întreprinsă în urma invitaţiei primite din partea arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, de a petrece Sfintele Sărbători de Paşti la Mănăstirea Putna. Au mers, apoi, la Bucureşti şi la Curtea de Argeş.
La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, regelui Mihai I i-a fost redată cetăţenia română. La 30 decembrie 1997, regele Mihai a susţinut un discurs în faţa reprezentanţilor Parlamentului şi Guvernului de la Bucureşti, în care a făcut o trecere în revistă a celor 50 de ani de exil. Totodată, a militat în anii 1997, 2002 şi 2006, pentru intrarea României în NATO şi UE, vizitând mai multe ţări europene, dar şi Statele Unite ale Americii.
La 30 decembrie 2007, regele Mihai I a semnat noul Statut Dinastic al Familiei Regale a României, prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică şi moştenitor la Şefia Casei Regale a României. În anii 2008, 2009, 2010 şi 2011, în ziua de 30 decembrie, regele a semnat documentele de înfiinţare a unor decoraţii regale – Decoraţia regală „Nihil Sine Deo” (instituită la 30 decembrie 2009), simbol al trăiniciei, continuităţii, tradiţiei şi legitimităţii istorice a Casei Regale, Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” şi Crucea Casei Regale a României -, precum de reînfiinţare a Ordinului Coroana României şi de creare a Fundaţiei Colecţia Familiei Regale a României, potrivit https://casamajestatiisale.ro/.
În mai 2001, regele Mihai I s-a reîntors la Palatul Elisabeta, şi la 1 iunie, la Castelul Săvârşin. De asemenea, în vara anului 2008, Castelul Peleş a reintrat oficial în posesia sa.
Regele Mihai I a fost ales membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007). I-au fost acordate, de-a lungul timpului, numeroase titluri onorifice, distincţii, medalii.
La 25 octombrie 2011, în ziua în care împlinea vârsta de 90 de ani, regele Mihai I a susţinut un discurs istoric în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului României.
La 2 martie 2016, Consiliul Regal a transmis faptul că regele Mihai se retrage din viaţa publică, pe fondul unei stări de sănătate precare, care a presupus şi o intervenţie chirurgicală, Casa Regală urmând a fi reprezentată în toate acţiunile publice de către fiica sa, principesa Margareta, Custodele Coroanei. La 6 noiembrie 2017, Casa Regală făcea un nou anunţ prin care informa că starea generală a regelui Mihai s-a agravat şi prezintă o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenţei.
Regele Mihai I al României a murit la 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa din Elveţia. Suveranul român a revenit pentru ultima oară, în România, la 13 decembrie 2017, când sicriul cu trupul neînsufleţit a fost adus pe Aeroportul Otopeni, la bordul unui avion militar. În aceeaşi zi, sicriul a fost aşezat în Holul de Onoare al Castelului Peleş, unde timp de câteva ore, numeroşi reprezentanţi ai instituţiilor statului şi ai corpului diplomatic acreditaţi la Bucureşti au transmis condoleanţe şi s-au recules la catafalcul regelui. În seara zilei de 13 decembrie, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui a fost adus în Capitală şi depus la Palatul Regal, unde a fost vegheat de fetele sale, dar şi de reprezentanţi ai Caselor Regale europene iar mii de oamenii obişnuiţi i-au adus un ultim omagiu. Zilele de 14, 15 şi 16 decembrie au fost declarate de guvern zile de doliu naţional pe teritoriul României în memoria regelui Mihai I.
În dimineaţa zilei de 16 decembrie, după un scurt serviciu religios oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui Mihai I a fost aşezat pe un catafalc în Piaţa Palatului Regal şi, apoi, a fost urcat pe un afet de tun (ora 11.15). Cortegiul funerar, la care au luat parte Familia Regală, militari români, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, s-a deplasat pe jos iar afetul de tun a fost tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operaţional. Cortegiul funerar a mers pe traseul Piaţa Palatului Regal – Calea Victoriei – Splaiul Independenţei – Piaţa Unirii – Intrarea pe Dealul Mitropoliei.
La Catedrala Patriarhală a avut loc slujba de înmormântare, cortegiul pornind, apoi, spre Gara Regală Băneasa de unde Trenul Regal a plecat spre Curtea de Argeş, unde regele Mihai I a fost înmormântat la Catedrala arhiepiscopală şi regală din Curtea de Argeş. Integral pe www.agerpres.ro
Este sitio Web utiliza cookies propias y de terceros para mejorar su experiencia de navegación, realizar tareas de análisis y ofrecer un mejor servicio. Al pulsar el botón: Acepto las cookies nos da su consentimiento a nuestra política de cookies. Lee nuestra Política de Cookies.
Funcional
Mereu activ
El almacenamiento o acceso técnico es estrictamente necesario con el fin legítimo de posibilitar la utilización de un determinado servicio expresamente solicitado por el abonado o usuario, o con la única finalidad de efectuar la transmisión de una comunicación a través de una red de comunicaciones electrónicas.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Estadísticas
El almacenamiento, la organización y el acceso que se utilizan sirven a fines exclusivamente estadísticos.Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice anonime. Fără o citație, conformitatea voluntară din partea Furnizorului tău de servicii de internet sau înregistrările suplimentare de la o terță parte, informațiile stocate sau preluate numai în acest scop nu pot fi utilizate de obicei pentru a te identifica.
Marketing
El almacenamiento técnico o el acceso son necesarios para crear perfiles de usuario para enviar publicidad o rastrear al usuario en un sitio web o en varios sitios web con fines de marketing similares.
