Preşedinţia Română a Consiliului UE: România şi Uniunea Europeană. Aderare şi relaţii

Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a început la 1 februarie 1993, cu prilejul semnării Acordului european instituind o asociere între Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi România, pe de altă parte. Acordul recunoştea obiectivul României de a deveni stat membru al Uniunii Europene şi prevedea asistenţă financiară şi tehnică din partea acesteia, conform site-urilor www.mae.ro şi ec.europa.eu, preluat de AGERPRES.

Ministrul român al afacerilor externe, Theodor Meleşcanu, a depus, la 22 iunie 1995, la Paris, cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană. Cererea de aderare era însoţită de documentul „Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană”, semnat la Snagov, la 21 iunie 1995, de liderii partidelor parlamentare, de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României şi de preşedintele Ion Iliescu.

În Palatul Festivalurilor de la Cannes, la 27 iunie 1995, s-a desfăşurat Consiliul European, la care a participat şi preşedintele Ion Iliescu. Momentul a avut o însemnătate aparte pentru statele asociate, calitate în care se afla şi România, ca urmare a aprobării de către statele membre a Cartei Albe, cadru general al legislaţiei comunitare în domeniul pieţei interne şi al cerinţelor pe care statele asociate trebuia să le adopte pentru armonizarea legislaţiei comunitare cu cea naţională.

România îşi completează statutul de stat asociat la Uniunea Europeană prin semnarea, la Bruxelles, la 30 iunie 1995, a Protocolului adiţional la Acordul de Asociere, prin care este finalizat cadrul juridic de participare a României la programele comunitare care vizau domeniile economic, tehnic, ştiinţific şi cultural.

Transpunerea în practică a prevederilor Acordului European de Asociere, precum şi pregătirea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană au revenit Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană, care şi-a început activitatea la 14 august 1995.

La 27 iunie 1997, are loc summit-ul Uniunii Europene de la Amsterdam, la care au fost invitate să participe şi statele candidate, iar România a fost reprezentată de o delegaţie condusă de preşedintele Emil Constantinescu.

Comisia Europeană a publicat, la 15 iulie 1997, Agenda 2000, un pachet de măsuri, care arăta calea de urmat pentru realizarea aderării. Documentul era structurat în trei părţi şi făcea referire la viitorul politicilor comunitare, la extinderea Uniunii Europene şi la perspectivele financiare ale Uniunii Europene pentru perioada 2000-2006. De asemenea, documentul conţinea anexate opiniile Comisiei, elaborate pe baza criteriilor de la Copenhaga, privind cererile de aderare formulate de Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Comisia a realizat evaluări pentru fiecare ţară în parte privind gradul de îndeplinire a condiţiilor de aderare, România nefiind inclusă în categoria ţărilor recomandate să înceapă negocierile de aderare.

Guvernul României a realizat Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană pe termen mediu. Acest program a fost prezentat, la 21 mai 1998, în şedinţa de guvern, de către Alexandru Herlea, ministrul delegat pe lângă prim-ministru pentru integrare europeană, iar după ce a fost discutat în plenul celor două Camere ale Parlamentului, a fost transmis, la 25 iunie 1998, Comisiei Europene.

Comisia Europeană a propus, la 13 octombrie 1999, începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria şi România, dar în ceea ce priveşte ultimele două state mai trebuia aşteptată decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999.

Cu prilejul summit-ului Uniunii Europene de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, liderii celor 15 state membre au votat, în prima zi a lucrărilor, începerea negocierilor de aderare a celor şase state, printre care şi România, cu precizarea că momentul aderării se va produce atunci când statele vor fi îndeplinit condiţiile de aderare.

Deschiderea negocierilor de aderare ale României cu Uniunea Europeană a avut loc la Bruxelles, la 15 februarie 2000, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale România-Uniunea Europeană, la nivel de miniştrii de externe ai celor 15 state membre cu delegaţia română condusă de ministrul afacerilor externe, Petre Roman.

La 29 iunie 2001, Ministerul Integrării Europene trimite la Bruxelles, Comisiei Europene, ediţia 2001 a Programului Naţional de Aderare a României la UE, ce indica stadiul de pregătire a statului român pentru aderare, evoluţiile în îndeplinirea fiecărui criteriu în parte şi pe fiecare domeniu de activitate.

Parlamentul European votează, la 5 septembrie 2001, raportul întocmit de raportorul pentru România, Emma Nicholson, şi care privea stadiul de aderare a României la Uniunea Europeană. Evaluarea procesului de pregătire pentru aderare a României la blocul comunitar a fost subiectul vizitei comisarului european pentru extindere, Guenter Verheugen, la Bucureşti, la 20-21 februarie 2003.

La 11 martie 2004, Parlamentul European a votat, cu 374 de voturi favorabile, 10 împotrivă şi 29 de abţineri, raportul referitor la candidatura României şi Bulgariei de aderare la Uniunea Europeană.

Ceremonia istorică dedicată celei mai ample extinderi a blocului comunitar de la înfiinţare până în prezent a avut loc la Dublin, la 1 mai 2004, prin care Uniunea Europeană a primit zece noi state membre – Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

România finalizează, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la Uniunea Europeană la 8 decembrie 2004, la Bruxelles, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole: „Politica în domeniul concurenţei” (cap. 6) şi „Justiţie şi afaceri interne” (cap. 24), cu prilejul conferinţei de aderare România-UE.

La 14 decembrie 2004, Comisia Europeană confirmă, în cadrul celei de-a XII-a şi ultime Conferinţe Interguvernamentale de Aderare a României la UE, desfăşurată la Bruxelles, închiderea provizorie a tuturor celor 31 de capitole de negociere, urmând ca decizia politică de închidere a negocierilor să fie pronunţată de Consiliul European, în cadrul reuniunii de iarnă.

Parlamentul European a votat, la 16 decembrie 2004, raportul referitor la progresele României pe calea aderării la Uniunea Europeană, recomandând semnarea Tratatului de aderare în primăvara anului 2005 şi aderarea efectivă, împreună cu Bulgaria, la 1 ianuarie 2007.

Cu prilejul Consiliului European, din 17-18 decembrie 2004, liderii europeni au aprobat ca Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE să fie semnat în aprilie 2005, iar aderarea ca state cu drepturi depline a celor două ţări să aibă loc în 2007, cu obligativitatea continuării reformelor şi îndeplinirii angajamentelor asumate.

La 13 aprilie 2005, la Strasbourg, Parlamentul European a votat, cu 497 de voturi favorabile, 93 împotrivă şi 71 de abţineri, avizul conform pentru semnarea Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeană.

Delegaţia română, condusă de preşedintele Traian Băsescu, a participat, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, la ceremonia de semnare a tratatului de aderare a României la instituţiile Uniunii Europene.

La 25 octombrie 2005, la Strasbourg, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a prezentat, în plenul Parlamentului European, poziţiile Comisiei Europene privind nivelul atins de Bulgaria şi de România pe calea aderării.

Comisia Europeană a prezentat, la 26 septembrie 2006, la Strasbourg, raportul comprehensiv de monitorizare a României şi Bulgariei, în care s-a făcut precizarea, pentru prima dată, că cele două state candidate sunt pregătite să adere la 1 ianuarie 2007.

Slovacia a fost primul stat care a ratificat, la 21 iunie 2005, Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, iar la 24 noiembrie 2006, Germania a fost ultimul stat care a încheiat acest proces necesar.

Consiliul European de la Bruxelles, din 14-15 decembrie 2006, a confirmat aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

După primirea în Uniunea Europenă, România are reprezentanţi în toate instituţiile europene, iar cetăţenii săi beneficiază de drepturile conferite de cetăţenia europeană. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, toate documentele comunitare fiind traduse şi în limba română.

România a organizat, până acum, alegeri europarlamentare de trei ori: la 25 noiembrie 2007, pentru alegerea a 35 de europarlamentari români, la 7 iunie 2009, pentru cele 33 de mandate de europarlamentar şi la 25 mai 2014, pentru cele 32 de mandate.

Până în prezent, România a avut trei comisari europeni. Leonard Orban a fost primul comisar european din partea României, preluând portofoliul pentru Multilingvism la 1 ianuarie 2007 şi gestionând un buget de aproximativ 1,2 miliarde de euro. A avut în subordine 3.400 de persoane. Portofoliul multilingvismului a cuprins traducerile, interpretarea şi oficiul pentru publicaţii oficiale al Uniunii Europene. Mandatul său s-a încheiat la 9 februarie 2010.

Dacian Cioloş a fost cel de-al doilea comisar european din partea României, gestionând portofoliul Agricultură şi Dezvoltare Rurală. A fost învestit în funcţie la 9 februarie 2010. A avut alocat pentru anul 2010 circa 50 de miliarde de euro, aproape o treime din bugetul Uniunii Europene. Mandatul său s-a încheiat la 1 noiembrie 2014.

Corina Creţu este al treilea comisar european din partea României, de la 1 noiembrie 2014 şi până în 2019, coordonând portofoliul Politica Regională. În perioada iunie-octombrie 2014, a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, conform ebn.eu.

România are drept de vot în toate reuniunile Consiliului Uniunii Europene. Fiind cel de-al şaptelea stat membru, după mărime şi criteriu demografic, României i-au fost atribuite 14 voturi.

În Parlamentul European, în legislatura 2014-2019, cetăţenii României sunt reprezentaţi de 32 de deputaţi europeni, aleşi prin vot direct în urma alegerilor desfăşurate la 25 mai 2014. Eurodeputaţii aleşi ocupă această poziţie până în anul 2019, când vor avea loc alegeri europene în toate statele membre pentru stabilirea configuraţiei noului Parlament European. Mandatul din perioada 2014-2019 este cel de-al treilea pentru europarlamentarii români şi al doilea mandat complet, de 5 ani.

Alţi reprezentanţi ai României în cadrul instituţiilor Uniunii Europene sunt: un judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene – Camelia Toader; un judecător la Tribunalul Uniunii Europene – Andrei Popescu; un membru în Curtea de Conturi – George Pufan, 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 membri în Comitetul Regiunilor, conform www.mae.ro.

De asemenea, Banca Naţională a României face parte din Sistemul European al Băncilor Centrale, iar guvernatorul acesteia participă, ca membru cu drepturi depline, la Consiliul General al Băncii Centrale Europene şi la comitetele acesteia, indică mae.ro.

Foto: pixabay.com
[the_ad id=”14304″]