Poezie «100 de versuri în dar pentru România, de Centenar 2018», autoare Alexandra-Valentina Ionică

Alexandra-Valentina Ionică este o tânără scriitoare româncă, cu un CV impresionat și care a obținut o bursă de studii prin programul Erasmus +, la Universitatea Complutense din Madrid, în sept. 2018. Citește și: Alexandra-Valentina Ionică, o româncă scriitoare, cu bursă de studii Erasmus, la Universitatea Complutense din Madrid – Rara Avis in Terris.

Citește Ultimele Știri

Pe 16 ian. 2018, chiar de ziua ei, Alexandra a avut lansarea primei ei cărți, volumul intitulat «Dincolo de Graniță», prezentat la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Vâlcea.

Alexandra ne-a trimis o poezie, cu titlul «100 de versuri în dar pentru România, de Centenar 2018», pe care intenționează să o publice în cea de-a doua carte a ei, ca un dar din partea ei pentru evenimentul Centenarului Marii Uniri, pe care l-am sărbătorit la 1 dec. 2018. În fapt, sunt 105 versuri, dar titlu poeziei și poezia în sine sunt un omagiu adus de ea celor 100 de ani de la Marea Unire.

Cu o mare bucurie, își dorește ca această poezie să ajungă la cât mai mulți români. În continuare, prezentăm poezia, lecturare plăcută! Felicitări, Alexandra-Valentina Ionică!

Centenar 2018:

100 de versuri în dar pentru România

                                                                   de Alexandra-Valentina Ionică

După Război și suferință,

După a noastră umilință,

Tu, Țară dragă, plai cu flori,

Nu ți-ai uitat ai tăi feciori.

Cei ce-au crescut în al tău sân,

Cel mult râvnit de acel păgân,

Cel mult iubit de Domnitor

Și apărat de-al tău popor

Salvat-ai fost de-ai mei străbuni

Ce-au fost uciși pentru cărbuni,

Dar au luptat cu suferință

Pentru a păstra a noast` credință.

Pentru iubire și-ntregire

S-a-nfăptuit „Marea Unire”

Pentru onoare am căpătat

Monarh mândru-n al nost` stat,

Iar pe a noastră Românie

Au apărat-o cu mândrie

Carol, Ferdinand, Mihai,

Cei ce-au făcut-o prin viu grai

Mândr` regat în dor scăldat

Ce nu demult ne-a fost furat.

Pământul vechi ne-a fost răpit

De sânge roșu, răstignit

Pe care ei l-au construit

Prin roș` aprins al spaimei noastre

Ce este acum a voastră oaste.

Și-a fost atunci o suferință,

Ne-a fost răpită a noast` credință

Și ne-au furat, și ne-au secat

De scrisul cel adevărat,

Dar ne-am trezit și am luptat,

Însă am uitat ce-i drept curat.

Ne-am lepădat de o dorință

Transformată-n suferință,

Ne-am înecat iar în speranță,

Ne-am înhămat la altă viață…

Și te-am lăsat în bătătură

Cu-ai tăi copii, cu a noastră mumă,

Cea care este acum bunică

Și te privește înlemnită

De teamă, frică și durere,

Căci țara ei cea dragă piere…

Și e-necată-n dor de-o vară

Al celor ce-au plecat „pe-afară”

Și mai tânjesc și azi, se știe,

Să stea cu mare bucurie,

La masa lor de lemn, de acasă,

Să guste pâine românească,

Să-și mai privească-n ochi copiii,

Cei ce azi sunt surugiii,

Cei ce-au crescut cu dor de mamă,

Cei ce-au avut familia-n ramă.

Ei sunt acum cei ce așteaptă

O tinerețe-ndestulată

Pe care cei fără credință,

O îngroapă în mare umilință,

Ascund tablou, frumos pictat,

Al plaiului adevărat.

Și ne trimit pe toți din țară

Să ne școlim frumos pe-afară.

Ei ne-au răpit copilăria,

Da, ce-i ce-și fură pălăria,

Ne-ndeamnă să acceptăm mândria,

Și aduc cu ei veșnic umbrirea.

Ei, cei care n-au mai stat

Ca Domnitorul cel adevărat

Nu au luptat, dar au furat,

Iar azi când plaiul a secat…au și zburat!

A mai rămas acum, nescrisă,

Și-au transformat-o în ecarisă

Astăzi rămân muți, în tăcere,

Pictori, actori, poeți și ele…

Narcisele de primăvară

Ce au poiană-n a noast` țară

Și dorul nost` demult urcat, sus,

Pe Ceahlăul adevărat.

Azi zace-nchisă în Cetate

Transilvania cu a ei etate

Banatul cel descătușat,

Cel pe vecie recuperat,

Azi pe Cazane admirat.

Oltenia noastră, drag pământ,

Cel apărat de munți, de Sfânt.

Muntenia, plai curat,

Cel prin Castele decorat

Și Dobrogea în val scăldat.

Dar nu uităm, iar cu mândrie

Amintim de-a noast` frăție

Cu Moldova cea de acasă,

Dar și cu cea de peste Prut aleasă.

Crișana, Maramureș, Bucovina,

Locuri în care zărim și azi lumina,

Mina de aur pământească,

Grai pur cântat mereu în doină,

Cel ce prin vers aduce moină,

Cel care astăzi este dat,

De-un ultim vis adevărat:

O horă mare în câmpie,

Azi când purtăm a noastră IE,

Pe pământ de Românie.

Patrie dragă, plai curat,

Centenarul ți-am serbat

Prin vers cald și dor curat.

La mulți ani, Românie!

Poezia «100 de versuri în dar pentru România, de Centenar 2018» poate fi ascultată în videoclipul următor:

Foto: Captură Video

[the_ad id=”14304″]