Părinții români din străinătate, OBLIGAȚI să notifice plecarea din țară. Amenzi de până la 1000 de lei

Persoanele care intenționează să plece pentru a lucra în străinătate și au copii minori în întreținere sunt obligate să notifice plecarea din țară la sediul Compartimentului Protecția Copilului de pe raza județului în care domiciliază, în conformitate cu prevederile Legii 272/2004, republicată în Monitorul Oficial, în 2014.

Recomandările pentru realizarea procedurii de delegare temporară a autorității părintești pentru copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate (accesați varianta completă aici), au fost elaborate de Organizația Salvați Copiii și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și sunt menite pentru a veni în sprijinul tău, în calitate de părinte care doreşti să pleci la muncă în străinătate, conform informațiilor prezentate pe pagina copiisinguriacasa.ro.

Chiar dacă pleci cu contract sau fără contract de muncă („la negru”), statul, prin instituțiile abilitate, are obligația să te ajute.

Datorită importanţei deosebite pe care o au în viaţa noastră copiii, aceste dispoziţii au fost instituite cu titlu de obligaţii în sarcina părinţilor, fapt ce întăreşte garanţiile privind grija autorităţilor statului asupra supravegherii dezvoltării normale a celor ce vor fi viitorul ţării.

Unele informaţii regăsite în acest îndrumar ţi se vor părea mai simple, altele mai complicate. Pentru a te lămuri complet asupra aspectelor care te nedumeresc, te sfătuim să contactezi Serviciul Public de Asistenţă Socială de la domiciliul tău. De asemenea, te rugăm să ne contactezi la Help-Line 0800.070.040 (apel gratuit de pe teritoriul României), sau prin email la adresa contact@copiisinguriacasa.ro, specialiștii noștri urmând să îți ofere consiliere.

!!! Prezentele Recomandări pot fi aplicate inclusiv în cazul persoanelor care sunt deja plecate la muncă în străinătate înainte sau după intrarea în vigoare a modificărilor și completărilor aduse Legii 272/2004 și nu au realizat procedura de delegare a autorităţii părinteşti, în vederea reglementării situației copiilor cu părinții aflați în străinătate.

Care sunt demersurile părinţilor de realizat către Serviciul de Asistenţă Socială?

Încă din momentul în care te-ai hotărât să pleci în străinătate, te gândeşti ce vei face cu copiii şi în grija cui să-i laşi, însă poate că nu știi că trebuie să faci o serie de demersuri legale. Te-ai întrebat dacă în perioada cât tu şi soţia/soţul veţi fi plecaţi copilul are nevoie de semnătura părintelui pentru diverse servicii medicale, juridice, şcolare cum vor fi rezolvate aceste probleme?!

Din momentul ce aceste întrebări se vor naște în mintea ta, atunci este clar că grija şi siguranţa copilului tău te preocupă.

Prevederile legale cuprinse în Legea 272/2004 vizează următoarele categorii de persoane:

Ambii părinţi – Trebuie avută în vedere atât situația în care cei doi părinţi pleacă în acelaşi timp, cât și situația cel mai des întâlnită, în care inițial pleacă un părinte şi ulterior pleacă și celălalt părinte din țară.
Părintele care exercită singur autoritatea părintească – Această categorie vizează părinții care exercită singuri autoritatea părintească, urmare a divorțului sau a altor situații în care a fost dispusă o astfel de măsură.
Părintele cu care locuieşte copilul – Această categorie vizează părinții care exercită autoritatea părintească în comun, iar urmare a divorțului instanța a stabilit care este părintele cu care copilul va locui în mod obișnuit, urmare desfacerii căsătoriei.

Părintele, care se regăseşte într-una din situaţiile enumerate anterior, trebuie să notifice intenţia de a pleca la muncă în străinătate Serviciului Public de Asistenţă Socială din localitatea de domiciliu. Ca model pentru această notificare poate fi folosită Anexa 1, tipizat care poate fi pus la dispoziția părinților doritori de către SPAS.

Notificarea SPAS poate fi realizată prin:

depunerea notificării de către părintele interesat direct la sediul Primăriei de domiciliu,
prin transmiterea acesteia prin e-mail, fax, scrisoare, poștă, curier etc. la SPAS.

În cazul părinților aflați deja în străinătate, este considerată ca fiind posibilă transmiterea notificării din străinătate, prin mijloacele mai sus-menționate.

În ceea ce priveşte termenul de 40 de zile, menţionat în lege ca termen în interiorul căruia urmează a fi depusă de către părinte/părinți notificarea, apreciem că acesta trebuie să fie interpretat ca un termen de recomandare şi nu ca unul imperativ, a cărui nerespectare să atragă după sine neîndeplinirea acestei obligații.

Pentru neîndeplinirea acestei obligații de către părinți, legislația actuală prevede amenzi de până la 1000 de lei pentru fiecare familie.

Prin sprijinirea părintelui care deleagă autoritatea părintească, SPAS-ul are un rol determinant în celeritatea procedurii delegării precum şi în obţinerea unei finalităţi în interesul copilului.

În această etapă, personalul din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială consiliază şi informează persoanele în cauză cu privire la reglementările legale în vigoare şi paşii ce trebuie urmaţi, solicitând totodată şi documentele relevante necesare parcurgerii procedurii de delegare temporară a drepturilor părinteşti, pentru instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 105, alin. (3) din Legea 272/2004.

Tot în această etapă considerăm util ca reprezentanții SPAS să înmâneze părintelui interesat, un model orientativ de cerere adresată instanței (vezi Anexa 2), să îl îndrume în completarea acesteia, şi să îi ofere o listă cu documentele conexe care trebuie depuse la SPAS și implicit la instanță, împreună cu cererea respectivă (vezi Anexa 3).

După primirea notificării, reprezentanţii Serviciului Public de Asistenţă Socială vor efectua o anchetă socială la domiciliul persoanei la care copilul va locui pe perioada delegării, document care să fie inclus în dosarul care va fi transmis instanței.

O astfel de abordare din partea SPAS-ului poate sprijini evitarea prelungirii termenului în interiorul căruia instanța va lua o decizie, aceasta având astfel la dispoziție încă de la primul termen de judecată informațiile ce pot fi relevante în luarea unei decizii, conform sursei citate.