Pagină de Istorie Românească: Lucia Sturdza Bulandra, personalitate a teatrului românesc

Lucia Sturdza Bulandra (1873-1961) a rămas în memoria noastră ca fiind personalitatea artistică remarcabilă în jurul căreia s-a înfiinţat instituţia care îi poartă numele şi a cărei directoare a fost, din 1947 până la sfârşitul vieţii, informeazã AGERPRES.

Descendentă a unei familii princiare, ajunsă pe scenă dintr-o întâmplare, Lucia Sturdza Bulandra a devenit una dintre cele mai mari personalităţi ale teatrului românesc şi primul director al Teatrului Bulandra (pe atunci Teatrul Municipal).

Marea actriţă s-a născut la Iaşi, la 25 august 1873. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti fiind hotărâtă să îmbrăţişeze o carieră în învăţământ, notează ”Dicţionarul personalităţilor feminine din România” (Ed. Meronia, Bucureşti, 2009, autori George Marcu şi Rodica Ilinca) şi, mai târziu, a studiat la Conservatorul Aristizzei Romanescu, arta dramatică, urmărind jocul marilor actori români şi străini.

În 1898, pentru că nu găsea un post în învăţământ, a mers la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care a angajat-o: „Şi iată-mă în teatru căzută ca din cer. După viaţa monotonă, îngustă şi apăsătoare în sînul familiei şi după mediul studios universitar, mă aflam deodată în vîltoarea unei lumi cu un specific nebănuit de mine. Şi totuşi m-am avîntat cu multă îndrăzneală în noua mea carieră” relata artista în volumul „Amintiri… Amintiri…” (Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960).

A debutat la 1 octombrie 1898 în piesa într-un act ”Primul bal” a dramaturgului francez Edouard Pailleron: „Aducîndu-mi aminte de acest debut, rămîn uneori uimită, iar alteori pufnesc în rîs, la gîndul inconştienţei mele de atunci. Dar nu numai a mea, ci şi a celor ce mi-au încredinţat interpretarea unui personaj pentru care nu prezentam nici o calitate. Era vorba de o domnişoară naivă şi răsfăţată, păşind cu ingenuitate şi feciorelnică cochetărie la primul ei bal” nota artista în volumul amintit.

Foto: (c) AGERPRES FOTO

Podul Izvor şi clădirea Teatrului Bulandra (sala Izvor) din Bucureşti – 1956

Mai târziu a jucat alături de actorul Tony Bulandra în filmul ”Amor Fatal”, care a avut premiera la 18 septembrie 1911. După câteva luni, cei doi actori s-au căsătorit. În 1914 au înfiinţat o companie de teatru particulară „Regina Maria”, care mai târziu s-a numit „Compania Bulandra-Maximilian-Storin”. Lucia Sturdza-Bulandra era singura femeie în cadrul acestei companii teatrale, însă datorită autorităţii şi fantasticei sale puteri de muncă, a fost întocmit un repertoriu şi au fost atraşi regizori şi actori de prestigiu.

Timp de trei decenii a fost şi profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, unde a format generaţii întregi de actori, printre care Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Aura Buzescu, Mihai Popescu, Fory Etterle, Al. Giugaru, Nineta Gusti. „Profesoratul a fost întotdeauna pentru mine un apostolat pe car l-am îndeplinit cu pasiune. Încă de tânără, am simţit o adevărată chemare pentru această participare la dezvoltarea intelectuală a copiilor şi a tinerilor, pe care mi-a fost dat să-i îndrumez” afirma artista în volumul menţionat.

O perioadă foarte grea pentru actriţă a început în 1941, când compania s-a destrămat. A urmat în 1943, moartea soţului său, Tony Bulandra.

În 1947 a fost numită la conducerea Teatrului Municipal, care după moartea sa a purtat numele de Teatrul ”Lucia Sturdza-Bulandra” şi mai târziu, Teatrul Bulandra.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES FOTO

Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Capitală – 1996

Teatrul Municipal fost inaugurat în septembrie 1947, cu piesa „Insula” de Mihail Sebastian, în regia lui Mircea Şeptilici. Între anii 1963-1972, Liviu Ciulei a fost director al teatrului acesta cunoscând o emancipare artistică, devenind liderul mişcării teatrale româneşti şi unul dintre cele mai novatoare centre teatrale europene. A rămas un teatru de elită, în anii ’70 şi ’80 pe scena sa jucând mari actori, între care Clody Bertola, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Irina Petrescu, Rodica Tapalagă, Virgil Ogăşanu, Gina Patrichi, Toma Caragiu, Ion Caramitru, Florian Pittiş. În anul 1991, compania teatrală a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Teatrelor din Europa (UTE), alături de renumite companii teatrale europene precum Odeon Theatre de l’Europe – Paris, Piccolo Teatro di Milano, Royal Shakespeare Company, Teatre Lliure – Barcelona, Düsseldorfer sau Schauspielhaus, potrivit www.bulandra.ro

De-a lungul anilor, Lucia Sturdza Bulandra a interpretat, roluri de compoziţie, în special, în piese de Oscar Wilde, V. Sardou, H. Ibsen, realizând creaţii de neuitat în ”Maria Stuart” de Schiller, ”Profesiunea doamnei Waren” de Bernard Shaw, ”Marmouret” de J. Sarment, ”Pădurea” de A.N. Ostrovski, ”Vassa Jeleznova” de Gorki, ”Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu. Rolurile sale de referinţă rămân: „Maria Stuart”, „dna Warren”, „Mamouret”, „dna Alving”, „Vassa Jeleznova”, „Regina Margot”, „Anna Karenina”, „Sapho”, „Maman Colibri”, „Nebuna din Chaillot”, „Doamna Clara”.

Foto: (c)  M. KESSLER / AGERPRES FOTO

Lucia Sturdza Bulandra, la deschiderea săptămânii teatrului românesc – 1957

Este autoarea lucrării „Actorul şi arta dramatică” (1912) şi a volumului ”Amintiri…Amintiri…” (1960) şi a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană şi engleză.

A primit mai multe distincţii, între care Bene Merenti, clasa I, Meritul Cultural, clasa I şi clasa II, Vulturul Alb (Iugoslavia), Ordinul Muncii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului. „În răstimpul unei cariere îndelungate n-am făcut decît să muncesc şi pot spune că cele mai mari satisfacţii le-am găsit în muncă, le-am dobîndit numai prin muncă (…) şi de aceea dintre toate distincţiunile şi decoraţiile (…) decernarea ordinului Muncii mi-a făcut cea mai mare bucurie” susţinea actriţa în volumul „Amintiri…Amintiri…”.

Lucia Sturdza Bulandra a murit la 19 septembrie 1961, dar rămâne, aşa cum o descria regizorul Sică Alexandrescu în memoriile sale: „(…) o boieroaică a teatrului românesc. Impresionase încă din tinereţe prin frumuseţe, inteligenţă şi printr-o prestanţă unică pe scenă, pe care şi-a păstrat-o până la urmă. Ţinuta ei impozantă, atât în teatru cât şi în viaţă, îţi evoca imaginea princiară a unei femei elegante care apare în mijlocul invitaţilor coborând scara de onoare a unui palat. Energică directoare de teatru, a ştiut să impună disciplina în teatru actorilor, ţinuta pe scenă, respectul pentru nobleţea artei şi prestigiul instituţiei”.

Foto: pixabay.com
[the_ad id=”14304″]