NATO, 70 de ani: 15 ani de la aderarea României la structurile NATO

Aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică a constituit unul dintre cele mai importante obiective de politică externă de după 1989 ale statului român, informeazã AGERPRES.

La împlinirea a 70 de ani de la înfiinţarea organizaţiei şi a 15 ani de la aderarea României la structurile acesteia, statul român este angrenat în marile dosare de acţiune ale NATO, fiind un partener solid şi totodată un membru activ în luarea deciziilor la nivelul structurilor Alianţei.

În iulie 1990, primul ministru român Petre Roman a adresat o scrisoare secretarului general al NATO Manfred Worner pentru a vizita România, cerând totodată şi acreditarea unui ambasador român pe lângă organizaţie, indică www.mae.ro. A fost un prim pas de apropiere al executivului de la Bucureşti faţă de Alianţa Nord-Atlantică, iar din octombrie 1990 ambasadorul român din Belgia a fost autorizat să iniţieze relaţii diplomatice cu NATO.

Preşedintele României Ion Iliescu a transmis în octombrie 1991 un mesaj secretarului general al Alianţei în care exprima disponibilitatea României de a se angaja într-o cooperare strânsă cu NATO, iar în februarie 1993 şeful statului a vizitat cartierul general al NATO, prilej cu care a reafirmat dorinţa României de a se integra în structurile euro-atlantice.

La 26 ianuarie 1994, România a fost prima ţară din fostul lagăr comunist care a semnat Parteneriatul pentru Pace, un cadru de cooperare al statelor care nu sunt membre ale Alianţei cu organizaţia. Participarea în acest format ajută la îmbunătăţirea relaţiilor statului respectiv cu organizaţia şi la sporirea gradului de cooperare civilă şi militară, însă nu este considerat un mijloc pentru aderarea propriu-zisă la organizaţie.

În aprilie 1997, Parlamentul României a adoptat în unanimitate un mesaj adresat celor 16 state membre NATO prin care se solicita o decizie favorabilă României cu prilejul summit-ului organizaţiei de la Madrid. În iulie 1997, şefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale organizaţiei nominalizează, în textul comunicatului summit-ului, România printre statele candidate care au obţinut progrese semnificative în îndeplinirea criteriilor de aderare la NATO.

Summit-ul NATO de la Praga, desfăşurat în noiembrie 2002, a reprezentat momentul de adresare a invitaţiilor de aderare pentru cele şapte state candidate, printre care şi România.

Prima rundă de convorbiri dintre România şi NATO pentru aderarea la Alianţă a avut loc la 13 decembrie 2002, la Bruxelles. Cu acest prilej au fost abordate teme privind aspecte militare, respectiv modul în care conceptul strategic aflat la baza funcţionării Alianţei se regăseşte în strategia României de securitate naţională şi în doctrina militară românească, precum şi posibilitatea participării statului român la acţiuni desfăşurate în baza Articolului 5, conform volumului ”România-NATO.1990-2008” (Editura Fundaţia Rompres, 2008). S-a mai discutat asupra modului în care România trece de la statutul de partener la cel de integrare în sistemul de planificare al Alianţei. A doua rundă de negocieri a avut loc la 9 ianuarie 2003, prilej cu care s-a discutat despre asumarea de către România a obligaţiilor legate de resurse, securitatea informaţiilor şi chestiunile juridice ale statutului de membru al Alianţei. În urma acestor două runde de negocieri privind obligaţiile generale, echipe de experţi ale Alianţei Nord Atlantice au angajat discuţii sectoriale cu partea română asupra reformelor şi aspectelor specifice.

Cu prilejul unei ceremonii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la 26 martie 2003 la Bruxelles, a fost semnat Protocolul de Aderare la NATO pentru fiecare din statele candidate. După semnarea acestor protocoale, a început procesul de ratificare al aderării la NATO al statelor candidate care viza adoptarea de către toate cele 19 state membre a acestor documente. Canada a fost primul stat care a ratificat documentele la 28 martie 2003. Ultimul stat care a ratificat aceste documente şi deci care a încheiat procesul de ratificare a fost Franţa la 5 februarie 2004.

La 18 februarie 2004, plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului a adoptat în unanimitate proiectul de lege privind aderarea României la NATO. La 3 martie 2004 Legea 22/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Ministerul Afacerilor Externe a pregătit instrumentul de aderare al României la Tratatul Atlanticului de Nord, documentul fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu la data de 4 martie, iar ulterior, în cadrul unei ceremonii solemne a fost depus de premierul Adrian Năstase la depozitarul Tratatului, guvernul Statelor Unite ale Americii la data de 29 martie 2004. Din acest moment, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.

Momentul solemn de ridicare al drapelelor de stat ale noilor state membre a avut loc la 2 aprilie 2004 la Bruxelles, cu prilejul reuniunii miniştrilor de externe ai NATO. Pentru a marca aderarea României la NATO patru deputaţi au avansat o iniţiativă legislativă prin care au cerut instituirea Zilei NATO în România care este marcată anual în prima duminică din luna aprilie.

La 28-29 iunie 2004 a avut loc summitul NATO de la Istanbul care a însemnat prima participare a României în calitate de stat membru la lucrările Consiliului Nord-Atlantic. Din acest moment România s-a implicat activ în activităţile civile şi militare ale Alianţei.

Summitul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord care a avut loc la Bucureşti în perioada 2-4 aprilie 2008 a fost cel mai important eveniment de politică externă organizat de România. Reuniunea a impresionat atât prin întreaga logistică desfăşurată pentru organizarea sa cât mai ales prin numărul mare de înalţi demnitari care au fost prezenţi la Bucureşti cu acest prilej. În cifre este vorba de peste 6.500 de participanţi, 26 de state membre, 23 de state partenere, reprezentanţi de rang înalt ai organizaţiilor internaţionale, 23 de preşedinţi de state, 22 de prim-miniştri şi 7 miniştri de externe, indică www.mae.ro.

În cadrul summitului au fost adoptate patru documente publice: Declaraţia de la Bucureşti; Declaraţia comună NATO-Ucraina; Viziunea strategică a Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate şi Declaraţia preşedintelui Consiliului NATO-Rusia. Totodată, şefii de state şi de guverne au luat notă în ceea ce priveşte un număr de 13 documente clasificate care au fost elaborate la nivelul comitetelor specializate ale NATO. Summitul NATO de la Bucureşti a fost deosebit de important atât din perspectiva de ţară organizatoare cât şi pentru Alianţă, deopotrivă, dată fiind amploarea şi complexitatea dezbaterilor mai ales în ce priveşte procesul de extindere al organizaţiei şi dosarul relaţiilor cu Federaţia Rusă. Deciziile adoptate la Bucureşti au stabilit parcursul următor al organizaţiei în noi dosare de interes pentru securitatea euro-atlantică, precum apărarea antirachetă, securitatea energetică şi securitatea zonei Mării Negre.

La 1 decembrie 2015, ministrul apărării naţionale Mihnea Motoc împreună cu oficiali ai NATO au luat parte la ceremonia de activare a Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est (situat în Bucureşti), al cărui rol este de a consolida structura de forţe aliate în flancul estic al organizaţiei. Decizia configurării acestor comandamente a fost luată în cadrul summitului NATO din Ţara Galilor din 2014 pentru a face faţă noilor provocări din mediul de securitate atât în interiorul graniţelor Alianţei cât şi afara acestora, conform http://www.mndse.ro. Din 22 martie 2018, Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est asigură comanda şi controlul unei operaţii NATO de tip Articol 5 – apărare colectivă, pentru a contribui astfel la consolidarea Flancului Sud Estic al Alianţei.

De asemenea, în anul 2015 a fost înfiinţată pe teritoriul României structura multinaţională NATO Force Integration Unit (NFIU, situat în Bucureşti) în conformitate cu Planul de Reacţie Rapidă adoptat la summit-ul NATO din Ţara Galilor în 2014. Misiunea acestui comandament este de a coordona dislocarea rapidă a forţelor NATO cu un nivel de reacţie foarte ridicat aflate pe teritoriul României, potrivit www.nfiu.ro. În cooperare cu ţara gazdă, România, NFIU identifică nevoile logistice şi de transport ale forţelor încât dislocarea în regiune să se poată executa în timp foarte scurt, indică http://www.nfiu.ro. Inaugurarea comandamentului a avut loc la 2 iulie 2015 şi are în compunere ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri specialişti din 12 state contributoare.

În prezent, în cadrul misiunilor NATO sunt implicaţi 887 de militari români, dintre care 56 în misiunea KFOR din Kosovo, 690 în misiunea din Afganistan, un detaşament de apărare antiaeriană de 120 de militari în Polonia şi 21 de militari cu rol de stat major şi de legătură pe lângă structurile Alianţei.

Foto: Ministerul Afacerilor Externe/ Ministry of Foreign Affairs, Romania / Facebook