Laurenţiu Cobzaru a alergat zeci de mii de kilometri pentru a da o şansă la viaţă unor oameni grav bolnavi

„Campionul faptelor bune” – aşa a fost supranumit Laurenţiu Cobzaru, un tânăr de 36 de ani, militar de profesie, care şi-a dedicat ultimii şase ani din viaţă cauzelor umanitare, alergând zeci de mii de kilometri pentru a da o şansă la viaţă unor oameni încercaţi de boli grave, informeazã AGERPRES.

Tânărul militar participă la maratoane umanitare şi organizează crosuri de binefacere pentru a-i ajuta pe cei grav bolnavi şi cu posibilităţi materiale reduse să aibă o şansă la un tratament de specialitate. Sunt zeci de cazuri de oameni grav bolnavi – copii, adulţi, colegi de arme – în care s-a implicat, punându-şi pasiunea de a alerga în sprijinul nevoii lor urgente pentru tratament şi intervenţii de specialitate.

Sursa foto: Ecaterina Ignat/AGERPRES

„Fac sport de la vârsta de nouă ani, dar pentru campanii umanitare alerg de şase ani. Sunt zeci de mii de kilometri alergaţi de mine până acum pentru susţinerea cauzelor umanitare, dar numărul lor nu contează, contează scopul pentru fiecare cauză în parte. Importanţa acestor kilometri este reprezentată de scopul urmărit, respectiv acordarea de sprijin pentru cei care au mare nevoie de ajutor. Aici nu am pus la socoteală şi participările la competiţiile sportive alături de prietenii mei de suflet, Marian Tănase, Liviu Cobzaru, Mircea Batog, Cristi Onofrei, Costel Mazâlu,Tudorel Antohe, Aşii Alergării Galaţi, împreună cu care am susţinut mereu cauze umanitare. Sunt oameni cărora le voi fi veşnic recunoscător, poate cândva am să mă revanşez faţă de ei. Le mulţumesc din inimă tuturor pentru sprijin, pentru faptul că au înţeles că scopul urmărit de mine este mai important decât imaginea mea”, a declarat, pentru AGERPRES, Laurenţiu Cobzaru.

Laurenţiu Cobzaru este caporal la Poliţia Militară din cadrul Centrului Secundar de Instruire pentru Luptă Smârdan, iar pentru meritul deosebit de a fi alături de cei aflaţi în suferinţă, în 2018, a fost declarat „Omul anului” în Armata Română. Premierea a avut loc la Ministerul Apărării Naţionale, prin mijlocirea Statului Major al Forţelor Terestre, iar pe lângă trofeul „Omul anului”, a primit şi două certificate de recunoaştere a calităţilor profesionale şi umane, unul la categoria „Imaginea şi vizibilitatea Armatei”, iar celălalt la categoria „Sănătate şi Sport”.

Sursa foto: Ecaterina Ignat/AGERPRES

„Distincţia ‘Omul Anului’ este meritul tuturor celor împreună cu care am făcut lucruri frumoase, de suflet, de sprijin şi ajutor pentru semenii noştri. Nu cred că există doar Omul Anului, eu cred că există Oamenii Anului. Un singur om nu poate face totul, doar împreună putem reuşi. Adevărata valoare este dată de noi toţi, nu de un singur om. În ziua în care am primit distincţia am fost foarte fericit, pentru că am reuşit să ajung acolo împreună cu toţi cei care mi-au fost alături în aceşti ani. Am împărţit distincţia ‘Omul anului’ cu Costel Mazâlu (n.r. pompier în cadrul ISU Brăila, prieten şi coechipier de campanii umanitare). Ce poate fi mai frumos decât să oferi necondiţionat din puţinul tău? Căci în inima ta vei rămâne cu ceea ce ai făcut pentru alţii, aşa cum am şi motto-ul paginii mele de Facebook – ‘FiiTuUnErou’. Nu vreau ca oamenii să mă privească cu invidie, fiindcă distincţia nu are nicio valoare, valoare omului stă în inima lui. Partea materială şi distincţiile sunt doar lucruri, dar omenia, bunătatea, sănătatea sunt lucruri care nu se cumpără niciodată. Eu cred că adevăraţii ‘Oameni ai Anului’ sunt cei pe care am încercat să îi ajut şi să le ofer sprijinul de care au avut nevoie, lor le dedic acest trofeu”, a spus Laurenţiu Cobzaru.

Punctul culminant al campaniilor sale umanitare – în ceea ce priveşte distanţa pe care a avut-o de parcurs – l-a atins pe 26 iunie, când a alergat 600 de kilometri, de la Galaţi la Satu Mare, pentru Elena Ramona Ţoapă, o poliţistă în vârstă de 20 de ani, diagnosticată cu leucemie acută la scurt timp de la angajare, dar şi în memoria unui băieţel din Brăila.

„Ultima alergare a fost Galaţi-Satu Mare. Am pus în ea tot sufletul meu, toată inima mea. Am terminat cursa cu gândul la Ramona şi cu mare tristeţe cu gândul la Nicolas. Mi s-a rupt sufletul pentru acest băieţel, care a plecat atât de devreme către îngeri. Am plâns la finalul cursei, fără jenă am plâns. Eram fericit că am terminat cursa şi că am putut duce mesajul Ramonei şi al lui Nicolas mai departe, asta a contat. În această cursă am pus jumătate din salariul meu, 1.600 de lei, bani care pentru mine nu au contat, a contat cauza umanitară. Regret că trebuie să o spun, dar mulţi văd doar imaginea din faţă, mulţi critică, îmi pare rău pentru aceşti oameni, că nu văd inima unui om şi, cel mai important, nu văd cauza. Dar sunt şi oamenii care văd mult mai mult. Am întâlnit în drumul meu şi, la finalul cursei, oameni minunaţi, cărora le mulţumesc enorm din toată inima mea. Le mulţumesc tuturor”, a mărturisit Cobzaru.

Tânărul caporal îşi doreşte ca exemplul lui de umanitate şi de altruism să fie urmat şi de alţii, fiecare să ajute prin meseria sau pasiunea pe care o are şi, astfel, „lumea va deveni un loc mult mai bun”.

„Pasiunea mea este alergatul. Când alerg mă simt liber, iar când susţin o cauză umanitară dispare orice barieră fizică şi psihică. Sunt fericit că, prin sportul pe care îl fac, pot să-i ajut pe alţii. Cred că am primit acest dar de la Dumnezeu, pentru că pun suflet şi inimă în tot ceea ce fac. Cred că, în orice meserie pe care o ai, poţi ajuta şi tu, la rândul tău, alţi oameni. Am văzut că unii din lista mea de Facebook şi-au pus ca motto ‘FiiTuUnErou’ şi că susţin cauze umanitare, iar asta mă bucură enorm. Doresc tuturor să fie şi ei eroi pentru ceilalţi. Dacă aş avea o inimă super mare, aş da-o mai departe, bucăţică cu bucăţică, să învăţăm că trebuie să fim mai buni cu noi şi cu necuvântătoarele”, spune Laurenţiu.

Este mândru de statutul său de militar şi vrea să demonstreze că Armata poate salva vieţi şi altfel decât cu arma în mână.

„Ca militar, îmi iubesc ţara, drapelul, semenii, îmi respect superiorii şi colegii, respect regulamentele militare. Ceea ce fac o fac din pasiune şi iubire pentru ceilalţi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit, m-a ajutat în toate momentele mele de cumpănă. Nu pot să mă laud cu ceva ce mi-a fost dăruit. Lui îi sunt recunoscător, dar şi tuturor oamenilor care cred în mine. Voi continua să fac ceea ce ştiu mai bine: să ajut şi să alerg”, afirmă cu convingere Laurenţiu.

Laurenţiu spune cu mândrie că părinţii sunt cei care i-au insuflat dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în suferinţă şi dezvăluie faptul că puterea de a alerga la maratoane a fost o dorinţă a sa din copilărie, pe care i-a împlinit-o Dumnezeu, căruia i-a promis că tot ceea ce va câştiga în urma practicării sportului va dărui celor aflaţi în nevoie.

„Provin dintr-o familie mare şi sunt bucuros să afirm asta, suntem cinci fraţi şi o soră. În familia noastră a existat mereu dorinţa de a oferi, de a ne ajuta semenii, iar asta m-a ajutat să îmi formez caracterul de om bun, la fel ca şi fraţii mei. Părinţii nu aveau condiţii să ne ofere totul. Ne dădeam încălţările de la unul la altul. Mi-am dorit să fac sport, dar părinţii nu au putut să se împartă la câţi copii suntem. La orele de sport mă înroşeam tare la faţă, aşa că eram ţinut pe margine. Cred în Dumnezeu şi, pot spune că, am făcut cu el, cândva, un pact. L-am rugat să mă ajute să alerg cât mai repede şi mai mult, iar eu i-am promis că tot ce voi câştiga voi dărui celor aflaţi în nevoie. Dumnezeu cred că m-a ascultat, pentru că m-a ajutat să cresc în ceea ce mi-am propus. Sunt un om simplu, un om obişnuit, care speră că ajutorul său va face lumea puţin mai bună. Nu sunt un om bogat, dar am picioare sănătoase şi alerg cât pot, sperând că oamenii care au bani sa îi ajute pe cei bolnavi”, a mărturisit Laurenţiu.

Campionul faptelor bune nu mai ţine minte exact numărul acţiunilor umanitare în care s-a implicat, dar precizează că, pentru el, kilometri alergaţi „sunt doar un număr”, cauza umanitară fiind cea mai importantă.

Sursa foto: Ecaterina Ignat/AGERPRES

„Sincer, nu le ţin minte numărul, importantă la fiecare acţiune a fost cauza. În fiecare cauză am pus suflet şi toată inima mea. Au fost distanţe lungi, dar şi scurte: Galaţi-Constanţa, Galaţi-Bucureşti, Galaţi-Iaşi, Galaţi-Focşani, Brăila-Tulcea, Galaţi-Satu Mare, Galaţi-Bordeasca Veche-Obileşti. Dar cel mai important lucru, alături de prietenul meu Costel Mazâlu organizăm crosuri caritabile în Parcul Monument din Brăila, pentru cei care au mare nevoie de ajutor. În luna iulie, îi invităm pe toţi să fie alături de cauzele noastre, la o alergare în aer liber, care oferă mişcare şi sănătate. Am alergat mereu pentru o cauză, nu pentru mine, imaginea mea nu este importanta, asta aş vrea să vadă oamenii. Eu sunt doar Laurenţiu, pentru cei care mă cunosc. Dacă oamenii ar înţelege că 1 leu donat face o diferenţă enormă pentru persoana care are nevoie, atunci cu siguranţă vom fi mult mai buni cu semenii noştri. Pentru mine kilometri sunt doar un număr, cauza umanitară semnifică sufletul meu”, mai afirmă Laurenţiu.

Militarul care şi-a făcut un scop în viaţă din a-i ajuta pe copiii şi adulţii aflaţi în suferinţă a participat, printre altele, la maratonul Galaţi-Bucureşti, organizat anul trecut pe o distanţă de 260 kilometri, în care, alături de Costel Mazâlu de la ISU Dunărea Brăila şi sublocotenentul Petronela Lungu din cadrul IGSU Bucureşti, au alergat pentru susţinea a patru persoane afectate de boli grave, între care şi plutonierul adjutant Viorel Dima, pompier la ISU Brăila, diagnosticat cu cancer esofagian cu metastaze la ficat.

Laurenţiu a organizat în Parcul Monument crosul caritabil „Fii şi tu un erou pentru Iuliana”, unde sute de brăileni au venit să alerge şi să facă donaţii pentru Iuliana Ţigănuş, o profesoară de geografie de la Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” din Brăila, diagnosticată cu cancer.

Pentru a promova campania „Colorăm Secţia de Pediatrie” a Spitalului Judeţean Brăila, Laurenţiu Cobzaru a alergat, anul trecut, la „Maratonul Nisipului” de la Mamaia, unde a reuşit la proba de semimaraton, de 21 kilometri, să câştige locul I la categoria sa de vârstă (30-39 ani) şi locul al III-lea la general. Tot pentru a sprijini această campanie, a organizat, alături de pompierul brăilean Costel Mazâlu, crosul „Fii tu un erou pentru copilul tău!”, unde toate fondurile adunate au fost donate pentru amenajarea Secţiei de Pediatrie.

În mai anul trecut, militarul a organizat încă un eveniment sportiv pentru a ajuta un camarad brăilean, este vorba despre caporalul Andrei Săndel, diagnosticat cu tumoră malignă la colon.

Laurenţiu Cobzaru s-a gândit deja şi ce cadou îşi doreşte la împlinirea vârstei de 40 de ani: „Să alerg de la Galaţi la Timişoara, acesta este cadoul pe care vreau să mi-l fac!”.

Sursa: www.agerpres.ro
Foto: AGERPRES