În ultimii 5 ani, conform datelor oficiale ^[1], 1.525 de copii au devenit victime ale traficanților de persoane. Copiii reprezintă aproximativ 50% din totalul victimelor traficului de persoane din România. Peste 90% dintre victimele copii exploatați sexual sunt fete și provin din mediul rural, conform unui comunicat de presă emis pe 18 iun. 2024 de Justice and Care Romania.

Familia, comunitatea și autoritățile locale din zonele prevalente de origine ale copiilor nu numai că nu protejează copiii de riscurile de trafic, dar uneori sunt împlicați direct în recrutarea sau exploatarea acestora. Profilul copilului victimă, al familiei și al comunității din care provin acești copii, așa cum rezultă din cercetare, oferă informații în premieră despre realitățile care fac posibil riscul de trafic de copii.

Unde raportați

Dacă credeți că un copil este traficat sau se află în pericol imediat, sunați la 119.

Puteți sesiza un caz de trafic de persoane și la linia de asistență dedicată:

0800 800 678

De asemenea, puteți raporta suspiciunile de trafic de persoane la cea mai apropiată secție de poliție.

Organizația Justice and Care Romania a realizat o cercetare de profunzime privind fenomenul traficului de copii din țara noastră. Cercetarea prezintă date și informații cantitative și calitative care aduc o lumină nouă asupra înțelegerii contextului familial și comunitar al copiilor victime și fac posibile dezvoltarea unor noi abordări în prevenirea și combaterea traficului de copii, pornind de la date și informații validate științific.

Justice and Care International ^[2] operează în Marea Britanie, Bangladesh, Statele Unite ale Americii și România, iar cele 4 birouri de țară acoperă prin activitatea lor 3 continente: America, Asia și Europa. Organizația din România dezvoltă activități și programe la nivel național și la nivelul Uniunii Europene. Am sprijinit aproximativ 100 de femei și bărbați supravițuitori ai traficului pentru a-și reface viața de când activăm în România prin Programul Victim Navigator.

^[1] Victime copii identificate de autorități. Se estimează că numărul real este semnificativ mai mare.

^[2] Până în prezent, Justice and Care International a contribuit la nivel global la eliberarea și reintegrarea a 5.233 victime, a sprijinit victimele în 1.659 de dosare penale cu condamnări definitive, 58.638 specialiști formați, 181.912 persoane vulnerabile sprijinite și implicate în procese de educare și capacitare.

Toate acestea au făcut obiectul Conferinței internaționale organizate în parteneriat cu Președinția Senatului României – Child Trafficking in Romania: Hidden Chains and Missing Links, la care au participat reprezentanți la nivel înalt ai Ministerului Educației, Ministerului Afacerilor Interne, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, DIICOT, Cancelaria Prim-Ministrului, ANITP, societatea civilă și reprezentanți ai misiunilor diplomatice din România.

De asemenea, evenimentul a beneficiat de prezența Reprezentantului Special al OSCE pe probleme de trafic de persoane, doamna Kari Johnstone, a E.S. domnul Ambasador al Marii Britanii, Giles Portman și a domnului Michael Dickerson, Deputy Chief of Mission – Ambasada Statelor Unite ale Americii.

„Cifrele arată că aproape zilnic pierdem câte un copil în mâinile traficanților, ceea ce este inacceptabil. Lupta împotriva traficului de copii poate fi câstigată. Este foarte clar pentru cine luptăm, alături de cine luptăm și împotriva cui luptăm.
Și pentru că fenomenul traficului de copii evoluează, este necesar un cadru continuu de cooperare multi-sectorială, în care analiza și diagnoza să genereze soluții și intervenții adaptate realităților cu care se confruntă acești copii.
Mulțumesc organizației Justice and Care și doamnei Turza pentru această inițiativă și vă invit să vă uniți eforturile, să fiți lideri și să construiți o echipă de echipe! Pentru copii.”, a transmis Nicolae Ciucă, Președintele Senatului României.

”Traficul de copii este un fenomen alarmant în România și la nivel global. Tocmai de aceea noi considerăm că este necesară o abordare distinctă și specifică în cazul copiilor. Cu atât mai mult cu cât traficul de copii se corelează cu consumul de droguri și alte tipuri de infracțiuni. Acesta este motivul pentru care am încercat să înțelegem exact cauzele și contextul în care copiii noștri cad în mâinile traficanților. Credem că este mult mai eficient și benefic să previi asfel de lucruri îngrozitoare, decât să încerci să recuperezi copiii după experiențe care le vor marca viața fundamental. Cum poți lupta cu acest fenomen, dacă nu înțelegi ce se întâmplă în viața acestor copii? Prevenirea reală nu se face cu flyere și postere!”, declară Mădălina TURZA, director de țară, Justice and Care Romania.

În răspuns la provocările identificate prin intermediul acestei cercetări, Justice and Care Romania a demarat crearea unui Grup de Inițiativă destinat mapării fenomenului traficului de copii și identificării de soluții de prevenire și intervenție adaptate realităților curente – Romanian Anti Child Trafficking Initiative – ROACT Initiative. Toate rezultatele acestui grup de inițiativă vor fi puse la dispoziție Comitetului Național de Coordonare Anti-trafic de la nivelul Guvernului României.

Prinipalele rezultate ale cercetării:

1. PROFILUL COPILULUI VICTIMĂ

Copilul victimă este fată, cu vârsta medie cuprinsă între 14-15 ani și provine din mediul rural. Face parte dintr-o familie mono sau bi-parentală, cu un nivel de trai scăzut, dar nu neapărat de tip sărăcie extremă ^[1]. Se distinge prin hipersexualizare comportamentală și vestimentară, pe care părinții, de regulă, o acceptă și o confundă cu maturizarea. Utilizează tehnologia digitală (de regulă smartphone) și rețelele de socializare.

Din punct de vedere psiho-emoțional, adolescenta poate distinge între bine și rău, dar nu are suficientă autonomie pentru a se opune riscurilor și comportamentelor autovatămătoare, ceea ce îi generează incapacitatea de auto-identificare ca victimă. De cele mai multe ori, abandonul școlar se corelează cu momentul recrutării.

^[1] Conform indexului de sărăcie extremă al Băncii Mondiale

2. PROFILUL FAMILIEI DIN CARE PROVINE COPILUL VICTIMĂ

Contrar aprecierilor anterioare și contraintuitiv, de altfel, marea majoritate a copiilor traficați nu provin din familiile în care părinții au plecat în străinătate sau din sistemul de protecție a copilului.

Familia este de regulă mono sau bi-parentală, cu unul sau mai mulți copii. Nivelul de trai este scăzut, dar nu neapărat de sărăcie extremă, manifestându-se o incapacitate a părinților de a stabili relații de comunicare și încredere cu copiii. ”Părinții efectiv închid ochii pentru că au nevoie de bani și nu îi interesează unde pleacă și ce face copilul, atât timp cât nu mai are răspunderea lui și există și situații în care copilul poate deveni o sursă de venit”. ^[1]

Perspectiva obținerii de venituri de către minore este suficientă pentru acceptarea de către familie a exploatării și a traficului. Astfel, rolul de suport și supraveghere al familiei dispare. Se produce în consecință o normalizare a devianței în interiorul familiei, iar relația dintre familie și copii este guvernată de amoralitate.

Lipsa de înțelegere și cunoaștere a tehnologiei digitale din partea părinților/familiei contribuie și ea la creșterea riscurilor de recrutare și exploatare online a copiilor.

3. PROFILUL COMUNITĂȚII

Comunitatea în care se manifestă prevalent traficul de copii este preponderent rurală. Se manifestă o normalizare a devianței, în sensul dispariției ”busolei morale” la nivelul comunității, fapt care se corelează cu lipsa unui comportament pro-social (ghidat de grijă și empatie față de cei din jur) sau proactiv (de luare de atitudine sau sesizare a autorităților competente).

Munca nu mai este văzută ca modalitate principală de a depăși sărăcia sau de a câștiga existența. Încrederea în autoritățile locale lipsește, pe fondul incapacității administrative și a lipsei de pro-activitate și reactivitate a acestora.

Membrii comunității manifestă o simetrie comportamentală de abandon al comunității, aceștia oglindind lipsa de proactivitate a autorităților.

^[1] Extras interviu semi-structurat, cercetare calitativă de teren, aprilie 2024, Județul Dolj, reprezentant ONG local.

Sumar concluzii cercetare la nivelul zonelor prevalente de trafic de copii:

• Deși formal există 6 niveluri concentrice de prevenire și protecție a acestor copii (autorități centrale, regionale, județene, locale, comunitatea și familia), în realitate, primul nivel (în diferite proporții) funcțional de prevenire și protecție este nivelul județiean, urmat de nivelurile superioare. Copilul vulnerabil nu are în proximitatea sa vreo formă de sprijin direct familial, comunitar sau instituțional. Mediile de protecție și sprijin imediat (familia, comunitatea, autorități locale) nu numai că nu își îndeplinesc funcțiile, ci în multe cazuri facilitează sau chiar reprezintă riscul de traficare.
• Instrumentele de prevenire existente nu se întâlnesc cu nevoile și vulnerabilitățile copiilor: se implementează activități de informare, acolo unde este nevoie de intervenție socială și schimbare de comportamente.
• Capacitatea de intervenție a instituțiilor centrale/regionale/județene este limitată și/sau viciată de actorii locali care validează normalizarea devianței.
• Subfinanțarea sistematică a autorităților locale în sfera protecției sociale și lipsa pârghiilor de monitorizare, îndrumare și control la nivel local în acest domeniu contribuie la starea de fapt.
• În condițiile normalizării devianței (”absența busolei morale”) în familie și comunitate și a generalizării accesului la tehnologia digitală, este de așteptat ca prevalența recrutării și exploatării online să crească vertiginos.
• În timp ce în județele mai prospere incidența traficului de copii scade ^[1], în județele cu nivel de sărăcie ridicat traficul de copii/persoane este perceput și folosit ca un mijloc de a prospera.
• Sistemul național de educație este singurul actor central prezent la nivel de comunitate, care transferă repere și valori opuse devianței normalizate, dar tendințele comunitare/familiale și lipsa de resurse limitează rezultatele, impactul și sustenabilitatea acestora.

^[1] Excepție face capitala, Municipiul București, unde se manifestă o dinamică criminogenă diferită.

Metodologie de cercetare

Desk research (analiză date surse deschise) și cercetare de teren (mediul rural cu prevalență ridicată de trafic copii) realizată în perioada Decembrie 2023 – Iunie 2024 cu sprijinul unei echipe de cercetare de la University of Greenwich, Old Royal Naval College

• Cercetare nereprezentativă statistic
• Cercetare calitativă, în profunzime (interviuri structurate și semi-structurate cu membrii comunităților, autorități locale și regionale, reprezentanți ONG locale)
• Cercetare nelongitudinală, care surprinde fenomenul în prezent și în adâncime.

Foto: justiceandcare.ro