Italia doreşte să înscrie Civita, supranumit ”oraşul care moare”, în patrimoniul UNESCO

Civita sau ”oraşul care moare”, nominalizat de Italia alături de zona de stânci şi văi care îl înconjoară pentru a fi inclus de UNESCO în Patrimoniul Mondial, reuşeşte să atragă turişti în ciuda supranumelui cu conotaţii sumbre, relatează Reuters, preluat de AGERPRES.

Cu multe secole în urmă, oraşul ocupa o suprafaţă mult mai mare şi era conectat printr-un drum cu alte aşezări. Alunecările de teren, seismele, fisurile şi eroziunea i-au redus dramatic dimensiunile, rămânând în cele din urmă spectaculos şi solitar pe o culme răzleaţă.

Iarna, când norii sunt la altitudine joasă, Civita arată asemenea unui castel plutitor. Într-o zi senină, stânca pe care este aşezat, arată asemenea unei felii dintr-un tort cu mai multe straturi.

Argila provenind de la o mare interioară care a existat cu un milion de ani în urmă susţine straturi compacte de cenuşă şi magmă apărute în urma unor erupţii vulcanice succesive.

Trecutul, prezentul şi viitorul oraşului Civita reprezintă materialul ideal de studiu pentru orice geolog, iar o alunecare de teren majoră, care s-a produs în anul 1114, se află încă în studiu şi în ziua de astăzi.

”Timp de trei milenii, eroziunea regresivă a redus practic Civita la un singur nucleu, din care a mai rămas piaţa şi câteva străzi în jurul acesteia”, a spus Luca Costantini, de 49 de ani, unul dintre geologii care face parte din proiectul de monitorizare şi încetinire a procesului de eroziune.

În caverne subterane săpate într-o stâncă dintr-o rocă vulcanică moale, denumită tufo, zidurile sunt susţinute cu ajutorul unor bare metalice.

”Sloganul nostru este ‘rezistenţă’ întrucât Civita a fost fondată de etrusci, a dăinuit în timpul perioadei romane şi a întregii perioade medievale pentru a ajunge aşa cum este în prezent”, a spus Luca Profili, de 32 de ani, primarul comunei Bagnoregio, de care aparţine Civita.

”Locul acesta este atât de fragil”, a spus el.

Fragilitatea este măsurată parţial de un ”extensometru”, o vergea externă telescopică care detectează mişcarea.

Ceea ce s-a păstrat până astăzi din Civita datează în mare parte din perioada medievală şi are aproximativ 152 de metri lungime şi 90 de metri lăţime, echivalentul a mai puţin de două terenuri de fotbal. Piaţa principală este de mărimea unui teren de baschet.

Odinioară de trei ori mai mare decât dimensiunea actuală, de-a lungul secolelor, cartiere întregi s-au prăbuşit din cauza alunecărilor de teren. În prezent, este accesibilă vizitatorilor prin intermediul unei rampe abrupte şi lungi, pe care pot trece pietoni şi maşinuţe de golf.

Numărul rezidenţilor permanenţi variază între 10 şi 14 în funcţie de anotimp. Înaintea pandemiei, Civita a fost o atracţie pentru turiştii care călătoreau între Roma şi Florenţa.

Turiştii sunt direcţionaţi prin indicatoare pe care se poate citi ”Civita – Oraşul care moare”.

Stefano Lucarini, de 29 de ani, a cumpărat un restaurant în Civita în martie 2020, cu doar câteva zile înainte de primul lockdown din pandemie.

”Sincronizarea nu a fost grozavă”, a glumit acesta. Este însă optimist că, după pandemie, oraşul se va pune din nou pe picioare.

”Riscul ambiental este îngrijorător, (dar) sperăm că timp lumea se va mai putea bucura de oraş încă mulţi ani”, a spus el.

Purtătorul de cuvânt al primarului, Roberto Pomi, a precizat că Italia a înaintat propunerea de includere în Patrimoniul Mondial în ianuarie şi preconizează ca UNESCO să ia o decizie în iunie anul viitor.

Sursa: www.agerpres.ro
Foto: AGERPRES