Florica Ioniţă, prima femeie paraşutist de după cel de-al Doilea Război Mondial

Prima femeie paraşutist de după cel de-al Doilea Război Mondial din România, Florica Ioniţă a împlinit în anul 2020 onorabila vârstă de 90 de ani, informează AGERPRES.

În 2020, Floricăi Ioniţă i-a fost oferită, din partea primarului general de atunci, Gabriela Firea, o Plachetă Onorifică cu ocazia celor 90 de ani de viaţă şi 70 de ani de la obţinerea Brevetului de Paraşutist, „în semn de aleasă preţuire pentru activitatea sa în domeniul Aviaţiei Române, pentru pasiunea şi profesionalismul său, un omagiu adus vieţii şi contribuţiei avute în dezvoltarea societăţii, alături de respectul şi preţuirea faţă de seniorii bucureşteni”.

„Nu am cuvinte să mulţumesc Primăriei Capitalei, doamnei primar Gabriela Firea şi Centrului pentru Seniori, foştilor mei colegi din aviaţie şi invitaţilor de seamă, pentru o asemenea zi. M-am simţit magistral. 90 de ani înseamnă pentru mine un cumul al vieţii, cu bune şi cu rele, cu satisfacţii şi realizări, cu sacrificii, dar şi cu tăria şi bucuria de a rezista şi a ajunge până aici”, a spus Florica Ioniţă.

La eveniment au fost prezenţi, printre alţii, general-locotenent (r) dr. ing. Dumitru Dorin Prunariu, membru de onoare al Academiei Române, comandor (r) Alexandru Popa, preşedinte al Asociaţiei Române pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii Bucureşti Otopeni, comandor (r) Radu Ioan, vicepreşedinte ARPIA Bucureşti Otopeni, general de flotilă aeriană (r) Constantin Brănescu, fost pilot şi prieten al sărbătoritei. Din partea Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA) a fost prezent comandor Lică Bojescu.

Florica Ioniţă s-a născut pe 15 iulie 1930 la Cotmeana, în judeţul Argeş, s-a mutat împreună cu părinţii şi sora sa, viitoare stewardesă, în Cadrilater şi apoi la Bucureşti.

Fiică şi soţie de militari de carieră, s-a înscris în 1948 la Şcoala de Pilotaj pentru avioane cu motor, a absolvit cursurile teoretice cu instructorul Dumitru Domnişan care spunea că este o „a doua Smaranda Brăescu”, dar nu a fost admisă la zbor.

În acelaşi an, şi-a luat şi brevetul de pilot de planor la Iaşi şi toate categoriile aferente, iar doi ani mai târziu devenea instructor de zbor. A absolvit Şcoala de Zbor cu Motor, obţinând brevetul în 1951. În 1952 a revenit la Bucureşti şi a fost admisă la Şcoala de Instructor de Zbor de la Giuleşti, reuşind apoi să se angajeze în serviciul de trafic al aviaţiei sportive pe Aerodromul Chitila-Giuleşti „Romeo Popescu”.

Sursa: www.agerpres.ro
Foto: AGERPRES