Constantin Brâncuşi este cunoscut în principal pentru sculpturile sale, dar la expoziţia inaugurată marţi la Centrul Pompidou din Malaga ni se dezvăluie un artist multimedia, care şi-a devansat timpurile şi care a îmbinat toate disciplinele pe care le-a cultivat, relatează EFE, preluat de AGERPRES.
Brâncuşi (1876-1957) a început în 1914 să-şi pozeze ca un profesionist sculpturile, nemulţumit de fotografii care nu ştiau să surprindă efectul pe care dorea să-l obţină de la propriile opere, a explicat curatorul expoziţiei, Julie Jones.
Artistului de origine română îi plăcea de exemplu să-şi plaseze sculpturile în centrul sălii pentru ca vizitatorul să se poată mişca în jurul lor, simţind că fotografia nu putea reda acest efect.
Prietenul său Man Ray l-a ajutat să-şi perfecţioneze tehnica, iar aceste imagini îl ajutau pe Brâncuşi să-şi înţeleagă propriile sculpturi, pe lângă faptul de a le prezenta colecţionarilor străini şi de a le explica cum trebuiau plasate în expoziţii.
De-a lungul carierei sale a strâns peste 1.600 de fotografii, care azi aparţin Centrului Pompidou din Paris, după ce artistul le-a donat statului francez în 1957. Sunt fotografii imperfecte în care există uneori frecvente supraexpuneri, pete sau dungi, ceea ce nu denotă un caracter prea profesionist.
Expoziţia cu fotografii, filme şi sculpturi este împărţită în cinci secţiuni, prima dedicată artistului care obişnuia să lucreze singur, fără asistenţi, manevrând uneltele. Era văzut adesea în atelierul său, „ca o sculptură în plus, pentru că avea conştiinţa personajului”, notează curatorul expoziţiei.
A doua secţiune prezintă atelierul în care lui Brâncuşi îi plăcea să arăte „cum operele sale respiră între ele” şi de aceea le schimba constant locul, pentru a reproduce natura şi a le prezenta ca o reflexie a lumii exterioare.
În acest spaţiu pot fi văzute fotografii ale controversatei opere ”Principesa X”, care prin forma ei falică a provocat scandal la Paris, când a fost prima dată expusă în 1912. Parcursul continuă cu un omagiu adus sculpturii sale, care constituie „un dialog între materia brută şi materia lucrată în extrem”, notează Jones.
Lui Brâncuşi, care în tinereţe a lucrat ca tâmplar, îi plăcea să lucreze în lemn, mai ales de stejar, şi dorea ca în lucrările sale să se vadă fibrele acestui material. Penultima secţiune este dedicată interesului său pentru natură şi ceea ce este organic, cu numeroase fotografii prezentând plante sau animale, care îl fascinau.
Cea din urmă secţiune este dedicată operei sale „Coloana Infinitului” din care a făcut mai multe versiuni, inspirându-se din stâlpii funerari din ţara sa natală, explică curatorul.
Pe de altă parte, şeful secţiei de fotografie de la Centrul Pompidou din Paris, Florian Ebner, a subliniat că expoziţia are un caracter excepţional, deoarece la moartea sa Brâncuşi a cerut ca opera lui să nu fie divizată, astfel încât rareori pleacă din capitala franceză.
Această expoziţie reprezintă un gest de încredere care arată importanţa Centrului Pompidou din Malaga, având în vedere că aceste sculpturi sunt foarte fragile”, a precizat Ebner.
Foto: Centre Pompidou Málaga / Facebook
[the_ad id=”14304″]