Dramaturgul Tudor Muşatescu, „un fidel continuator al comediei caragialiene de moravuri”

Dramaturgul şi romancierul Tudor Muşatescu s-a născut la Câmpulung Muscel, la 7 martie 1903. În ultimul interviu acordat în 1970, cu puţin timp înainte de a muri, dramaturgul spunea: „Dacă îmi recunosc un merit ca dramaturg este că oricare dintre personajele mele, înţepate cu un ac, va sângera sânge viu, uman”, conform https://www.ziarulmetropolis.ro/, preluat de AGERPRES.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, în 1924, se arată în volumul „Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

A condus mai multe companii teatrale efemere: Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul „Tudor Muşatescu” (1941-1942), Teatrul „C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru şi Teatrul Colorado (1943-1944). A fost membru în comitetul de conducere al Societăţii autorilor dramatici români, ales în 1945.

A scris schiţe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocaţie s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Muşatescu fiind considerat de critici „un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri” (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situaţii şi dialoguri spirituale, conform site-ului https://www.artline.ro/.

A colaborat regulat, din 1919, la revista „Rampa”, precum şi la reviste umoristice şi magazine ilustrate.

Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa „Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză şi reprezentată la Paris. În 1925 au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, „T.T.R.” şi „Datoria”. Au urmat „Panţarola” (1928) şi „Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului, conform volumului „Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2005).

S-a impus cu comedia în trei acte „Titanic Vals”, care a avut premiera în noiembrie 1932, la Teatrul Naţional din Bucureşti, fiind reprezentată şi în multe oraşe europene, mai scrie sursa citată.

În 1926 a publicat primul şi singurul volum de versuri, „Vitrinele toamnei”. A continuat cu schiţe („Nudul lui Gogu”, 1928; „Ale vieţii valuri”, 1932), proză de experiment sub formă epistolară („Doresc ca micile mele rânduleţe”, 1934; „Fiecare cu părerea lui”, 1970), romanul „Mica publicitate” (1935), mai informează site-ul https://www.artline.ro/.

Piese la fel de apreciate au fost şi satira dedicată politicii şi politicienilor, „…Escu” (1933), dar şi „Visul unei nopţi de iarnă” (1937).

În intervalul 1930-1940, a fost inspector general al teatrelor, mai notează volumul „Dicţionarul general al literaturii române”.

A mai scris multe alte piese – comedii, drame, tragicomedii – , dintre care amintim: „Teatru la domiciliu” (1944), „Ţara fericirii” (1945), „Profesorul de franceză” (1946), „Al optulea păcat” (1946), „Madona” (1947), „Geamandura” (1950), „Doctoria” (1952).

A scris comedii şi în colaborare cu Sică Alexandrescu: „Figura de la Dorohoi”, „La iarbă verde”, „Teoria cocoşului”, „Miss România”, „Birlic”, potrivit https://www.artline.ro/.

A realizat şi adaptări de succes ale multor piese, printre care: „Coana Chiriţa”, „O crimă celebră”, „Ţuşca”, „Mizerabilii”. A prefaţat culegeri de schiţe vesele din autori români şi străini şi a scris o culegere de „Cuplete şi scenete umoristice” (1950). A tradus, în colaborare, din K. Capek, Maiakovski, Ilf şi Petrov.

A murit la 4 noiembrie 1970.

În 2010, cu ocazia a 40 de ani de la moarte, Editura Ars Docendi a reprodus, în ediţie anastatică, singurul volum de versuri al lui Tudor Muşatescu, „Vitrinile toamnei” (1926), menţionează site-ul https://arsdocendi.ro/.

Sursa: www.agerpres.ro
Foto: pixabay.com