DOCUMENTAR: 140 de ani de la înființarea Cercului Militar Național

La 15 decembrie 1876, în ajunul Războiului pentru Independență de Stat a României, a fost înființat Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București, ca simbol al identității și demnității Armatei Române. Adunarea generală de constituire a votat statutul de funcționare a Cercului, primul statut al unui cerc militar, informează AGERPRES.

Obiectivele prevăzute în statut erau strângerea legăturilor de camaraderie între ofițerii de toate armele și de toate gradele, între ofițerii activi și cei în rezervă; stabilirea legăturilor între familiile ofițerilor, precum și între acestea și societatea civilă din garnizoană; punerea la dispoziția ofițerilor și a membrilor de familie a unui local propriu în care aceștia să-și poată dezvolta educația cultural-artistică, să-și îmbogățească cunoștințele generale și de specialitate sau să-și poată petrece, în mod util, plăcut și reconfortant, timpul liber.

Conform www.cmn.ro, la 18 martie 1896, prin Înaltul Decret Regal nr. 1612 promulgat de regele Carol I, Asociația corpului ofițeresc din garnizoana București împreună cu cele din Iași, Craiova și Galați, sunt recunoscute ca persoane juridice și instituțiuni de interes general al armatei, sub denumirea de ”Cercul Militar”. Prin statutul de funcționare este pus sub Înaltul patronaj al M.S. Regelui, având ca președinte de onoare pe ministrul de război, iar ca președinte de conducere (de ordine) pe generalul comandant al Corpului 2 Armată.

Până în aprilie 1897, Cercul Militar a funcționat cu chirie în localul Eforiei (Bdul. Regina Elisabeta), iar apoi s-a mutat în casa Greceanu, lângă Biserica Doamnei.

Cerința imperativă de a avea un local propriu se concretizează în 1899, când a fost ales, pentru construcția Palatului Cercului Militar, proiectul elaborat de arhitectul Dimitrie Maimarolu (1859-1926), personalitate a arhitecturii românești.

Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile.

Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. Din cauza solului umed și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină.

La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată ”la roșu și învelită”. La 2 aprilie 1916, ”Gazeta ilustrată” considera că Cercul Militar din București este ”podoaba arhitecturală a țării (…), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor arhitecți români și străini au înzestrat România”.

Inaugurarea oficială a Palatului Cercului Militar a avut loc la 4 februarie 1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, și a comandantului Corpului 2 Armată, generalul Ștefan Holban.

Cercul Militar Național, interior


Cercul Militar (instituția și palatul în care își are sediul) a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri, fără ca scopul și destinația inițială să se schimbe: până la 1948 — Cercul Militar; între 1948 și 1991 — Casa Centrală a Armatei; din 1991 — Cercul Militar Național.

Cercul Militar Național este astăzi unul dintre cele mai vechi centre de cultură din România, o prestigioasă instituție centrală de cultură a Armatei, de imagine, reprezentare și protocol, declarată prin lege instituție de interes național.

Sălile palatului

O impresionantă scară din marmură, în dublă pantă, conduce către etajul al doilea și către sălile de recepție. Scările de acest tip nu sunt doar simple elemente de legătură, ci sunt gândite ca parte din regia unui ceremonial.

Sala de Marmură care a fost destinată de la început celor mai importante evenimente, poate fi socotită astăzi una dintre cele mai reușite realizări ale arhitecturii românești. Ferestrele înalte arcadate de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta își găsesc echilibrul în șirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspirație antică, cu stilizări și prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeți, „Victorii înaripate”, zeități ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar.

Sala Maură se află plasată în prelungirea Sălii de Marmură. Ea are pereții îmbrăcați în lambriuri din lemn de calitate, cu motive ornamentale discrete. Plafonul este conceput din casete, decorate cu motive florale stilizate și acoperite cu foiță de aur.

Sala Bizantină își trage numele de la concepția în stil bizantin, la care se adaugă elemente specifice artei tradiționale românești. Sala este dominată de un șir de arcade care susțin un plafon casetat, arcade ce se sprijină la rândul lor pe un șir de coloane înnobilate cu frize din stucatură aurită. În interiorul arcadelor romane, la ultima renovare au fost adăugate fresce murale reprezentând imaginile unor conducători ai României independente și unele momente de referință din istoria poporului român.

Sala Gotică reprezintă o ambianță arhitecturală caracterizată prin arcuri frânte în ogive și prin candelabrele simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez.

Una dintre sălile Cercului Militar Național


Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor, plafon din lemn cu grinzi terminate în console, reprezentând chipuri de animale fantastice, inspirate tot din mitologia scandinavă, dând impresia de vechi interioare nordice.

Pe lângă aceste săli, Cercul Militar Național dispune de săli de expoziție, o sală de spectacole, dar și de restaurant și braserie. De asemenea, în incinta clădirii se află Biblioteca Militară Națională.

La 1 martie 2005, în clădirea Cercului Militar Național a avut loc Ceremonia dezvelirii bustului arhitectului Dimitrie Maimarolu, proiectantul Palatului Cercului Militar și inaugurarea oficială a Salonului fondatorilor Palatului, care mai cuprinde și busturile lui Vasile Zottu și al lui Nicolae Filipescu.

Pe zidul exterior al scărilor ce urcă spre terasa din fața Palatului Cercului Militar Național a fost montată o placă comemorativă spre amintirea fostei Mănăstiri Sărindar, pe al cărei fost amplasament se ridică în prezent Palatul Cercului Militar Național.

Foto: AGERPRES