Cum a fost și cum trebuia să fie vizita premierului Japoniei în România

La începutul săptămânii trecute, după ce am sărbătorit cu toții Ziua Culturii Naționale și 168 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu, printre altele un prozator, jurnalist, dar și un mare patriot ROMÂN, demn de luat ca exemplu în conduita celor mari și mici, ar fi trebuit să ne bucurăm de fructificările la maxim a primei vizite la Bucureşti a unui prim-ministru japonez, Shinzo Abe.

Dar… cum zic unii români resemnați (nu noi!): N-a fost să fie! Și fără să ne aruncăm în derizoriu, am putea continua cum zic alți români: Ce facem, domnilor? Răspunsul inevitabil ar fi: Ce să facem, n-ai cu cine! Momentul istoric și semnificația deosebită a evenimentului acestei vizite a unui prim-ministru japonez la Bucureşti, a fost umbrit de o rușine care ne va marca istoria diplomației românești tot în premieră, România a rămas peste noapte fără al doilea premier PSD și fără guvern. Fără cuvinte!

Din Japonia sau Țara Soarelui Răsare, vestea acestei vizite în premieră în România a venit în timp util și nu putem spune că am fost luați pe nepregătite, categoric NU! Și atunci ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat ca aceste conflicte ale clasei politice românești să nu mai înceteze, din diferite motive și să schimbăm pe bandă rulantă miniștri, premieri și guverne. Culmea absurdului este că aceste conflicte nu sunt cum am fost obișnuiți până acum, opoziția să scoată ochii guvernării că ea știe și face mai bine, NU! Conflictele sunt în interiorul partidului de la guvernare, PSD, care din diferite motive acum se află într-o criză existențială și nu se poate decide când pornește serios la drum și cu cine. Să fie din lipsă de experiență la guvernarea țării? Nu e! Să fie din iresponsabilitate în fața votului populației acordat acestui partid? Posibil, cine poate știi mai bine decât cei din guvernarea țării ce se întâmplă exact cu ei? Oare România a intrat într-o Zodie a Conflictului din care va ieși doar la alegerile parlamentare din 2020? Posibil și asta, deși știm cu toții că destinul și-l face omul cu mâna lui, să nu punem vina pe astre!

Astfel, Japonia și-a anunțat din timp vizita în România, o țară care are un ritual în jurul construirii imaginii sale ca țară, o țară punctuală, responsabilă, în care managerii companiilor feroviare pentru întârzieri de mai mult de 3 minute pe an demisionează. România, prin clasa ei politică, a demonstrat acestei țări o mare absență, un moment penibil nu doar pentru noi și diplomația românească, ci și pentru ei, având în vedere lipsa de seriozitate demonstrată Japoniei!

Japonia este a treia putere economică în lume, vizita în România a avut loc în contextul celebrării a cinci ani de la convenirea, în 2013, a Parteneriatului Reînnoit dintre România şi Japonia. Premierul Shinzo Abe a întreprins un turneu diplomatic în Europa Centrală şi de Est, care a cuprins Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Serbia şi România. Abe a avut întâlniri cu liderii celor 6 ţări vizitate și a fost însoţit de reprezentanţii a peste 30 de companii japoneze, printre care Rakuten, Mitsubishi, Fujitsu, NTT Data etc. Iar noi, când o țară puternică din Asia construiește o rețea magistrală peste Europa, cu perspective strategice și economice, noi suntem absenți! Intrați AICI să vedeți, în prezentarea rezumatului acestui turneu nipon în Europa, nouă ne lipsește premierul țării. Președintele Klaus Iohannis a declarat că relaţiile româno-japoneze vor fi ridicate la nivel de parteneriat strategic „în viitorul nu foarte îndepărtat”, conform AGERPRES, dar anunțul președintelui, din păcate, compensează ceea ce este, nu completează ceea ce ar fi putut fi, cum era de așteptat.

Și cum trebuia să fie vizita premierului Japoniei în România? Ca de la egal la egal, de la premier la premier. Demisia putea fi amânată cu o zi sau să aibă loc după vizita respectivă, în seara de 16 ian. 2018. Trebuia să ținem și noi cu dinții de o imagine responsabilă și implicată a României, nu trebuia să aruncăm în rușine viitoarele guverne ale României și viitoare demersuri diplomatice ale României în Japonia. Trebuia să numărăm parteneriatele economice stabilite cu măcar unele din cele 30 de companii japoneze care l-au însoțit pe premierul nipon. Trebuia să demonstrăm râvnă și zbatere pentru interesele țării, departe cu mult de interesele de partid. Trebuia să demonstrăm evoluție în gândirea și ideologia politică, trebuia să demonstrăm ce auzim prin campanii (facem, putem, construim). Trebuia să nu aruncăm în rușine comunitatea românilor din Japonia, care la aflarea veștii a considerat de cuviință să își ceară scuze în numele țării pentru rușinea și absența istorică din cadrul unei întâlniri istorice. Acum presa din Japonia scrie despre scuzele românilor de pe pagina de Facebook a Guvernului Japoniei, scuzele oficiale pentru guvernul nipon și explicațiile pentru popor ale clasei politice din România unde sunt? Unde le putem regăsi?

Vedeți unele dintre aceste scuze printre comentariile acestei postări de pe pagina de Facebook a Guvernului Japoniei:

Sloganul PSD este: Îndrăzneşte să crezi în România! Am îndrăznit să credem în fructificările la maxim ale acestei vizite și suntem dezamăgiți! Răspunsul oficial și explicațiile oricărui partid politic în cauză pentru un comportament iresponsabil politic trebuie să vină din oficiu, în baza bunului simț.

Peste toată mâhnirea, dezamăgirea și rușinea, avem în față demontarea unui mit despre poporul nostru: ospitalitatea poporului român care atunci când așteaptă o vizită are ușile casei sale larg deschise și oferă îmbrățișări din prag pentru cei abia sosiți, însă se pare că există situații în care ospitalitatea și gazda lipsește, ușa este închisă, iar casa este neprimitoare…

Foto: gov.ro

[the_ad id=”14304″]