Ce spun Românii din Spania despre pandemia de coronavirus (COVID-19)?

Pe 21 iunie 2020, Spania a ridicat starea de alertă decretată pe 14 martie, astfel spaniolii se pot deplasa în toată ţara. Până acum deplasările erau limitate la provincia sau la regiunea în care locuiau, informează AGERPRES.

Decretată pe 14 martie, atunci când epidemia apărea în Spania, starea de alertă a fost prelungită de șase ori de atunci şi a permis instituirea uneia dintre izolările cele mai stricte din lume, relaxată apoi în etape şi pe regiuni.
Această măsură de excepţie a fost ridicată pe 21 iunie şi premierul Pedro Sanchez speră să restabilească libertatea de circulaţie în toată ţara până la 1 iulie, dată la care intenţionează să-i primească pe turiştii străini.

Străinii nu vor mai fi obligaţi să intre în carantină timp de două săptămâni la intrarea în ţară. Dar toate persoanele de pe teritoriul ţării trebuie să poarte în continuare o mască de protecţie în spaţii închise, dar şi în aer liber, atunci când nu este posibilă menţinerea unei distanţe de siguranţă de 1,5 m faţă de ceilalţi.

Premierul Pedro Sanchez a reamintit populaţiei că rămâne vulnerabilă la noul coronavirus şi că trebuie să respecte măsurile de protecţie, relatează AFP.

”Rămânem vulnerabili. Trebuie să rămânem vigilenţi şi să respectăm cu stricteţe măsurile de igienă şi protecţie”, a spus Pedro Sanchez într-o alocuţiune televizată.

„Fiecare dintre noi poate fi un zid în faţa virusului sau o cale de contagiune, depinde de noi”, a insistat el, în timp ce Spania, una dintre ţările cel mai grav lovite de pandemie, cu peste 28.000 de morţi, a ieșit din măsurile severe de izolare după 14 săptămâni.

Pe pagina de Facebook Periodico El Rumano am solicitat opinia românilor din Spania despre prelungirea în repetate rânduri a stării de alertă de către guvernul spaniol și despre cum trăiesc ei aceste momente dificile aduse de pandemia de coronavirus (COVID-19). Părerile lor au fost împărțite, exprimându-și fie acordul, fie dezacordul în legătură cu măsurile luate de guvernul spaniol, însă o parte mai numeroasă și-a exprimat dezacordul.

I-am întrebat pe cititorii noștri cum văd ei situația din Spania? Cât și cum i-a afectat această criză sanitară pe românii din Spania? Mesajele au venit și au redat un tablou presărat de teamă, îngrijorare pentru viitor, o auto-impusă izolare în case pentru protejare, preocupări intense pentru copii, lipsa resurselor economice pentru traiul zilnic, lipsa posibilității de a munci, imposibilitatea plătirii a numeroaselor taxe, impozite și facturi de utilități, lipsa banilor, la general vorbind, pierderea locului de muncă pe motivul crizei sanitare, probleme de sănătate și multe altele.

Mai departe, redăm mesajelor românilor din Spania:

Luminița A.: Am lucrat cu frică, fiind persoană de risc, dar am avut sora care a suferit o lună cu temperatură. Sunt de acord cu ieșirile controlate, sunt contra ieșirilor în grupuri pentru distracții.

Ionela I.: Eu am fost și sunt afectată, 3 luni fără muncă = 3 luni fără 1 cent în cont, încă mai aștept un „miracol”, poate, poate vor apărea bănuții în cont!

Magdalena M.: Nu am fost afectată în niciun fel. Am lucrat tot timpul. A fost ok.

Doinița M.: Nici eu nu am fost afectată, am lucrat tot timpul.

Elena D.: Afectați am fost cu toții, mai mult sau mai puțin. La început a fost surpriza în fața necunoscutului, au urmat frica, rugăciunea, tratament, liniștea, informația, adevărul cum se oprește o planetă, unde ne pierdem libertățile fundamentale, locuri de muncă, se ajunge la dependența față de stat. Ne vrem viața de dinainte și cât mai repede, trecem prin imunitatea de grup. Vorbind de Spania: s-au închis 100.000 de firme,1.4 milioane de autonomi au rămas fără activitate, s-au pierdut 1.1 milioane de locuri de muncă, 900.000 de muncitori nu au primit salarii. Spitalele, cabinetele medicale, birourile cu publicul sunt închise, sunt destule pierderi colaterale!

Daniela N.: Nu m-a afectat, am muncit de acasă „teletrabajo” de pe 13 martie.

Maricica C.: Am lucrat tot timpul! A fost totul ok! Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom trece și de această grea încercare! Sănătate tuturor!

Virginiea R.: Nu am fost afectată, am lucrat tot timpul. Uite așa nu am avut nimic grav, am lucrat, am luat bani și sunt fericită.

Laura E.: Da am fost afectată, neavând cu cine lăsa fata de 5 ani, nu am mai lucrat. Sperăm să revină totul la normal!! Mult succes, tuturor!!

Ionela R.: Cum am avut răbdare până acum, putem avea și de acum încolo! Important este să avem grijă de sănătate, în primul rând, … apoi le vom rezolva pe toate, cum vom putea.

Loredana L.: Am fost în ERTE (șomaj tehnic) până pe 4 mai, soțul a lucrat fără întrerupere, m-a afectat psihologic, mai mult ca material.

Dima M.: Eu o văd o pură ruină pentru economia Spaniei, nu mai zic câte persoane suferă și sunt la limita sărăciei. Am avut norocul să muncesc. Și așa abia trăim, de pe o săptămână pe alta, părerea mea.

Sabina H.: Nu am fost foarte afectați la bani, dar am fost afectați la timpul pentru a ajunge la muncă (transport public redus), pierdere de timp.

Mariana D.: Am fost afectată pentru că nu am cu cine lăsa băiețelul de 3 ani, amândoi muncim în același loc, dar suntem nevoiți să rămânem unul din noi acasă cu copilul. Suntem de 3 luni doar cu un salariu, e greu, dar sperăm să intrăm cât mai repede în normal.

Biraescu A.: Nu am fost afectată, am lucrat fără întrerupere, pentru soț a fost mai greu. Abia revenit din țară, a ajuns cu pandemia 2 luni închis în casă! Vreau să pot pleca și eu o săptămână în țară fără teama că nu o să mă pot întoarce!

Marius E.: Cum ne-a afectat pandemia?! Simplu, ne pregătim să plecăm în România, aproape toți românii. Eu unul, în curând, plec să nu mă prindă aici închis ca într-o colivie.

Viorica C.: Am fost afectată, dar mai importantă este sănătatea. Numai bine!

Yoana Y.: Nu m-a afectat, dar nu poți găsi un loc de muncă. Tot caut, dar nu găsesc și statul în casă, și criză economică.

Mariana V.: Nu m-a afectat cu nimic! Am muncit tot timpul! Și eu, și familia (ginerii și fetele).

Ciprian B.: În primul rând, situația împiedică instituțiile să-și facă treaba, totul se face telematic (prin tehnologie, Internet), sunt foarte puține numere de telefon și aproape nimeni nu îți răspunde niciodată. Unele numere de telefon au costuri adiționale, este un haos total, totul este înghețat, totul! S-au deschis terasele, barurile, magazinele, iar funcționarii publici stau acasă și fac teletrabajo (muncă de acasă). Îmi spuneți și mie cine îi controlează și cum pe acești oameni, de nu răspunde nimeni la telefoane sau la linkurile abilitate (pagini Internet) la care ar trebui să îți răspundă la orice întrebare??? Toate formalitățile sunt făcute în așa fel încât, la un moment dat, să te lași păgubaș. Dacă cineva nu are bani pe telefon sau Internet în casă, cum se poate pune în contact cu autoritățile să își ceară drepturile??? Toate acestea relatate aici, vi le spun din propria experiență, am ajuns să merg cu pastilele la mine.

Camelia S.: Economia e la pământ. Oamenii care nu au câștigat niciun ban și fac foamea. Nu au bani de medicamente, de curent, de chirii, de ipotecă, copii îngrădiți de lipsuri. Așa că până vine al doilea val de contagieri, să se reglementeze cumva. Și da! Sunt de acord să existe limite. Nu este nevoie de discoteci, de atâtea baruri și restaurante. TOTUL LA LIMITĂ. Pe mine, da! M-a afectat într-un fel. Mama de 80 de ani a venit în vizită de Crăciun, să fim toată familia împreună, după foarte mulți ani. Avea bilet de avion pe data de 1 martie. De la 1 martie, mi-a anulat de 4 ori biletul de avion. Așa că a rămas blocată aici. I s-au terminat medicamentele, la farmacii nu se dau fără rețetă, orice fel de medicamente. La spital nu te primea. La 112 am sunat de 4 ori și mi-au zis că nu au ambulanțe și nici personal sanitar. Spitalele erau în colaps și aveam frica să nu fi luat virusul. Eu lucrez în pază și protecție și, în firma unde lucrez, s-a lucrat mereu, am fost în prima linie. Respect pentru țară și pentru guvernul țării noastre, pentru felul cum au gestionat această pandemie. România nu este printre țările cu zeci de mii de morți. Sunt mândră de țara mea, dar îmi pare rău de țara mea adoptivă Spania. Aici trăiesc și muncesc, aici mănânc și beau apa lor, aici îmi duc viața de zi cu zi și mă doare sufletul de ce pățim aici. Ce timpuri trăim! Să vă dea Dumnezeu multă sănătate, oameni buni de pretutindeni și mulțumim jurnaliștilor că sunteți aproape de noi și ne întreabă și pe noi ce părere avem. Mulțumim!

De la mesaje de încurajare, la teamă și o preocupare crescută pentru vremurile pe care le trăim, românii din Spania ne-au relatat diferite situații de viață. Fie nu au fost afectați de criză și au putut munci, fie au rămas acasă cu resurse limitate și epuizate, neputând lua legătura cu autoritățile, neavând cu cine lăsa copiii, unii afectați psihologic, mai mult decât material, toți au trecut și probabil trec în continuare printr-o grea încercare, trăită atât la nivel social, de grup, comunitate, țară, cât și la nivel personal, individual. Ca toți oamenii de pe întreaga planetă, românii din Spania așteaptă revenirea la normal, la posibilitatea de a munci, de a se deplasa liberi, fără restricții, pentru a-și putea revedea familia din România, de care au fost despărțiți brutal, inclusiv și de sărbători.

Vă mulțumim tuturor pentru mesaje și vă dorim multă sănătate și multă putere să trecem cu toții cât mai ușor peste aceste timpuri dificile! Să trecem cu bine peste o grea încercare legată de siguranță, prin măsurile de protecție impuse, și o dificilă probă la nivelul societății, prin măsurile de distanțare impuse. Să respectăm cu stricteţe măsurile de igienă şi de protecţie, Doamne ajută!

Foto: pixabay.com