Ce înseamnă ‘Europa cu mai multe viteze’?

După ce Comisia Europeană a întocmit o ‘Carte Albă’ care cuprinde cinci opțiuni privind evoluția blocului comunitar, liderii europeni vor adopta la summitul aniversar ce va avea loc la Roma pe 25 martie o declarație cu privire la viitorul Uniunii Europene. Mai mulți șefi de stat și de guvern, inclusiv cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Francois Hollande, doresc să includă în această declarație proiectul unei ‘Europe cu mai multe viteze’, opțiune căreia pare să-i fie favorabil și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, informează AGERPRES.

Dacă pentru unii alegerea acestui scenariu este semnul sfârșitului UE, alții văd într-o asemenea abordare singura modalitate de a continua construcția europeană, scrie portalul touteleurope.eu într-un articol în care explică acest concept al ‘Europei cu mai multe viteze’, denumită și ‘Europa cu geometrie variabilă’ sau ‘Europa a la Carte’.

Este o expresie folosită în general pentru a desemna o construcție europeană în care nu toate statele participă la unele politici comune pentru că nu doresc să ia parte (opt-out), cum este de exemplu cazul a trei țări (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca) exceptate de la aplicarea deciziilor din domeniul Justiției și Afacerilor Interne (JAI), ori ce refuză să intre în spațiul Schengen sau să adopte moneda euro, ori nu îndeplinesc anumite condiții pentru a face parte din zona euro sau din Schengen.

De fapt, din punctul de vedere al mecanismului luării unor decizii și al instrumentelor instituționale, cum ar fi abținerea constructivă, sistemul de opt-out sau mecanismul cooperării consolidate, ‘Europa cu mai multe viteze’ există deja, iar opțiunea avansată de Comisie nu face decât să ofere o perspectivă pentru dezvoltarea suplimentară a integrării diferențiate.

Dacă statele membre vor alege în final să meargă pe această cale, arhitectura instituțională a UE ar putea fi modificată mai mult sau mai puțin în profunzime, în funcție de definiția care va fi aleasă pentru ‘Europa cu mai multe viteze’.

Dacă nu se va ajunge la niciun acord și nu vor fi revizuite tratatele actuale, atunci s-ar putea înmulți situațiile în care se va recurge la mecanismul cooperării consolidate, ce necesită participarea a cel puțin nouă state membre. Va rămâne însă problema că unele politici comune importante pentru viitorul UE trebuie adoptate în unanimitate. Este cazul politicii externe și de securitate comună, unde lipsa punctelor de vedere comune încă împiedică nașterea unei veritabile apărări europene.

Ideea de bază a ‘Europei cu mai multe viteze’ este să ofere acelor state care doresc să urmărească unele obiective comune posibilitatea de a acționa, fără ca demersul lor să angajeze Uniunea în ansamblu. Dar pentru ca un asemenea sistem să funcționeze este nevoie nu doar de schimbări în tratate, ci și de ameliorarea guvernanței actualelor componente instituționale. De exemplu, un guvern al zonei euro, fără prerogative naționale, ar putea permite zonei euro să evolueze independent de interesele divergente ale statelor membre.

Partizanii realizării ‘Europei cu mai multe viteze’ susțin că aceasta va permite depășirea blocajelor instituționale și va flexibiliza procesul decizional la nivelul UE. Astfel s-ar aprofunda integrarea țărilor ce participă la proiectele comune, iar statele care nu iau parte s-ar putea alătura ulterior.

Un alt argument în favoarea unei asemenea reforme a UE este respectarea principiului deja existent al subsidiarității, care prevede că la nivel european trebuie realizat numai ceea ce nu se poate face mai bine la nivel național. Statele membre ar avea astfel libertatea de a alege politicile europene la care să participe, în funcție de interesele sau posibilitățile lor.

Însă adversarii Europei cu mai multe viteze cred că aceasta va crește decalajele dintre statele membre, atât în ceea ce privește nivelul dezvoltării economice cât și cel al integrării politice, preocupare întâlnită îndeosebi în statele est-europene.

Opozanții unei construcții europene diferențiate văd în această opțiune și un pericol pentru proiectul european în ansamblu. În opinia lor, o asemenea orientare va determina statele să fie preocupate doar de interesele lor naționale.

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat miercuri în fața Parlamentului European cele cinci opțiuni posibile privind reforma proiectului european post-Brexit și le-a cerut liderilor europeni să se poziționeze clar față de aceste variante.

Una dintre opțiunile enunțate — și care corespunde gradului cel mai redus de integrare — sugerează limitarea proiectului european la piața unică, pentru a se avea astfel în vedere faptul că statele membre nu pot găsi o poziție comună într-un număr tot mai mare de chestiuni, cum ar fi de exemplu imigrația (politica de azil pentru refugiați) ori apărarea comună.

La cealaltă extremă avem opțiunea care corespunde avansării în direcția unei Europe federaliste, ce presupune o diminuare și mai mult a competențelor statelor naționale în favoarea instituțiilor comunitare și a deciziilor luate la nivelul UE.

Între aceste două opțiuni Juncker a enunțat trei posibile căi intermediare, printre care se numără și o Europă cu mai multe viteze. Celelalte două scenarii în viziunea Comisiei Europene sunt ca blocul comunitar să se concentreze pe chestiunile în care UE chiar poate aduce o valoare adăugată sau să nu se schimbe nimic în mecanismele actuale.

Foto: AGERPRES