Buffalo Bill din Vestul Sălbatic: Expoziţie despre spectacolul de la Alba Iulia din 1906

Poate cel mai cunoscut personaj al Vestului Sălbatic, Buffalo Bill, a ajuns, oricât ar părea de necrezut unora, şi în Transilvania, unde a susţinut, la începutul secolului trecut, ceea ce numim astăzi spectacole de reconstituire istorică, în care au fost angrenaţi 800 de oameni, indieni şi cowboys veritabili, precum şi 500 de cai, acel moment fiind subiectul unei expoziţii de la Muzeul Naţional al Unirii (MNU) din Alba Iulia, organizată şi în contextul sărbătorii de 4 iulie, informeazã AGERPRES.

Cel mai impozant şi mai exotic spectacol care a ajuns vreodată la Alba Iulia, spectacolul de reenactment „Buffalo Bill’s Wild West and Congress of Rough Riders” a fost oglindit cel mai bine de săptămânalele „Közmüvelődés” şi „Gyulafehérvári hirlap”.

Un astfel de exemplar al ziarului „Közmüvelődés”, din 1 iulie 1906, care a cuprins în paginile sale informaţii publicitare despre ceea ce urma să se petreacă, în 12 iulie, la Alba Iulia, inclusiv cu portretul în medalion al lui Buffalo Bill sau diferite desene ale unor momente relevante din cadrul spectacolului, a fost ales „Exponatul lunii iulie” la Muzeul Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia, mai ales că în 4 iulie este şi Ziua Naţională a SUA.

„Avem numeroase anunţuri de presă de dinainte de show. Exista un agent de presă, John Burke, care preceda traseul turneului şi dădea astfel de anunţuri, inclusiv cu desene, în presa locală. După spectacol sunt puţine relatări, din păcate”, a afirmat, marţi, la vernisajul mini-expoziţiei, muzeograful Tudor Roşu.

O astfel de menţiune, după un spectacol care a avut loc la Braşov, a făcut-o Sextil Puşcariu, potrivit căruia cortul imens al trupei a fost montat rapid, „americăneşte, în câteva ceasuri şi descompus imediat după ultimul număr din program”.

Buffalo Bill nu era complet străin ardelenilor, pentru că, în primii ani ai secolului trecut, au fost publicate povestioare precum „Buffalo Bill şi Occidentul selbatic” sau „Buffalo Bill în codrul secular”.

După o bogată experienţă într-ale Vestului Sălbatic, incluzând aici prezenţa în Războiul Civil American, lupte împotriva „pieilor roşii”, recordul său în materie de bizoni vânaţi, respectiv peste 4.000 de exemplare ucise în doar 17 luni, apoi uciderea celebrei căpetenii Cheyenne „Mână Galbenă”, William F. Cody, devenit celebru prin pseudonimul său Buffalo Bill, a pus în scenă un spectacol fără precedent.

„La momentul respectiv, în 1906, Buffalo Bill era, de departe, cel mai cunoscut personaj al Vestului Sălbatic, mult peste alţii. A avut o viaţă aventuroasă, a omorât, de exemplu, 4.300 de bizoni în 17 luni, un record mondial, de nedorit în ziua de astăzi, dar acum 100 de ani era altceva. S-a luptat şi cu pieile roşii. După ce s-a mai maturizat, a pus în scenă acest spectacol, ‘Buffalo Bill’s Wild West and Congress of Rough Riders’, un spectacol amplu, care necesita trei garnituri de tren, 800 de oameni, 500 de animale, nişte cifre absolut fabuloase, cu care a călătorit prin SUA, dar şi în Europa, în mai multe rânduri”, a explicat Tudor Roşu.

Buffalo Bill a făcut un turneu european pe la sfârşitul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea, revenind în Europa în 1902- 1906.

Prima îmbarcare spre Europa a trupei „Buffalo Bill’s Wild West and Congress of Rough Riders of the World” a avut loc în martie 1886. În anii 1902-1906, trupa se afla din nou în Europa, susţinând spectacole în sute de oraşe, pe o arie geografică foarte întinsă, din Scoţia până în Rusia.

Un sezon european începea de obicei în martie şi se finaliza în noiembrie. În extra-sezon, unii membri ai trupei se întorceau în Statele Unite, alţii iernau în Europa, iar primăvara se relua impresionantul şir al deplasărilor şi reprezentaţiilor.

„Doar iernarea costa 150.000 de dolari, care la valoarea de astăzi ar însemna undeva la 4 milioane de dolari”, a spus Roşu.

Întreaga trupă avea nevoie de trei garnituri de tren pentru a face deplasarea de la o localitate la alta, însumând 47 de vagoane, din care 13 de dormit, la care se adăugau şi zeci de maşini. Erau transportate inclusiv alimente pentru reenactorii showului şi nutreţuri pentru animale.

„Ei veneau cu trenul, montau scena rapid. La Alba Iulia, spectacolul a fost în 12 iulie. Anterior, în 11 iulie, avuseseră reprezentaţie la Arad, iar în în 13 iulie a urmat cea de la Sibiu”, a precizat muzeograful.

Despre spectacolul de la Sibiu s-a spus, de exemplu, că ar fi fost urmărit de 25.000 de oameni.

Nu se ştie exact unde s-a ţinut reprezentaţia de la Alba Iulia. „La Alba Iulia nu am reuşit să identificăm exact locul în care s-a desfăşurat spectacolul. Cel mai probabil e vorba de Platoul Romanilor, unde era spaţiu pentru o asemenea desfăşurare de forţe. Este menţionat locul în ungureşte, dar nu am reuşit să ne dăm seama unde era exact, fiindcă fiecare traduce altfel”, a menţionat Tudor Roşu.

Întregul spectacol al colonelului Cody, cum apare adesea menţionat Buffalo Bill, a fost adus cu trenul, probabil în noaptea de dinainte de 12 iulie.

În anunţurile de dinainte de reprezentaţie, albaiulienii au primit cuvântul de onoare al colonelului că spectacolul va avea loc, indiferent de condiţiile meteorologice, aşa că au putut să îşi procure bilete liniştiţi. Totodată, audienţa primea cuvântul principalului artizan al spectacolului că va fi satisfăcută de aceste „reale povestiri ale civilizaţiei americane”.

Cel mai important punct de vânzare a biletelor a fost magazinul lui Gheorghe Papp, din Piaţa Hunyadi. Un singur bilet dădea dreptul la vizionarea tuturor atracţiilor spectacolului. Preţurile biletelor au fost diferite, în funcţie de sectorul destinat, de la 2 la 8 coroane. Copiii sub 10 ani au beneficiat de preţ redus la jumătate.

Potrivit MNU, două reprezentaţii au avut loc la Alba Iulia, prima de la ora două după-amiaza, următoarea de la opt seara, arena mare fiind „iluminată de sistemul electric”, fără a exista alte diferenţe între cele două sesiuni.

Cel mai important actor al spectacolului a fost însuşi Buffalo Bill. Potrivit lui Sextil Puşcariu, „Buffalo Bill avea barbişonul alb şi era bătrân, dar călărea încă frumos şi nimerea din goana calului său porumbeii lăsaţi să zboare deasupra arenei”.

Albaiulienii au văzut „ce s-a văzut şi la Paris”, adică spectacolul „fără scurtări”. Numerele prezentate au fost tragerile pistolarului Johnny Baker, alte trageri rapide, vânătoarea de bizoni, reprezentaţii cu bronchos (cai sălbatici), călăriţi sau prinşi cu lasso-ul, cu cowboys, cowgirls şi văcari mexicani, veterani de cavalerie, cu imagini cheie ale Vestului, precum o reconstituire a atacului diligenţei, scene ale Războiului Civil din SUA şi o reproducere a sistemului de apărare al căruţelor în cerc pe care îl practicau pionierii Lumii Noi în lungile lor marşuri.

Spectacolul a prezentat însă şi personaje din Cuba şi Antile, apoi trupe de cazaci, călăreţi beduini, veterani britanici ai trupelor de lăncieri ori tactici militare ale samurailor vechi şi moderni, pentru că trupa lui Buffalo Bill se diversificase în ultimii ani, depăşind cu mult reprezentarea strictă a Vestului Sălbatic.

Pieile roşii, în număr de 100, au întruchipat războinici mai mult sau mai puţini celebri. Ei au prezentat şi obiceiuri şi dansuri ale triburilor Sioux, Ogalala, Brule, Uncappappa, Cheyenne. Latura războinică a acestora era bine reprezentată prin scalparea „feţelor palide” şi „strigătele de luptă ce făceau aerul să vibreze”. În treacăt fie spus, imaginea ce a dăinuit peste decenii, a războinicului indian ce strigă ascuţit lovindu-şi cu o frecvenţă rapidă buzele cu palma, s-a datorat mai mult spectacolelor lui Buffalo Bill decât realităţii, din nevoia acestuia de a trasa o marcă imagistică pieilor roşii războinice, se arată în prezentarea mini-expoziţiei.

Poate cel mai important act al spectacolului l-a constituit reproducerea faimoasei bătălii de la Little Big Horn, din 25 iunie 1876, în urma căreia o uniune de triburi ale pieilor roşii, având în frunte căpetenii faimoase precum Crazy Horse, Sitting Bull şi Gall, a masacrat compania generalului Custer, acesta însuşi pierzându-şi viaţa. Reprezentaţia încerca o reconstituire cât se poate de realistă a acestui „episod foarte emoţionant şi interesant din istoria Americii”, într-o interpretare a câtorva sute de indieni şi militari.

Punctul final l-a reprezentat bătălia corp la corp dintre Buffalo Bill, ce se interpreta pe el însuşi, şi căpetenia „Mână Galbenă”, un faimos episod al biografiei colonelului. Şi atunci, la Alba Iulia, ca în oricare altă reconstituire, „Plete blonde”, cum suna porecla lui Buffalo Bill dată de indienii cheyenne, a ieşit biruitor.

Imediat după încheierea show-ului, cu rapiditate şi eficienţă americană, întreaga trupă s-a pregătit pentru deplasarea spre destinaţia următoare, Sibiu.

Se apreciază că turneul trupei americane a fost cel mai important eveniment petrecut în Transilvania în anul 1906.

Sezonul 1906 a fost deschis de reprezentaţiile de la Marsilia şi Nisa, a continuat cu Genova, Livorno, Roma, urmând apoi calea Imperiului Austro-Ungar, după 12 mai, cu Trieste, Zagreb, Graz, Viena, Budapesta şi multe alte localităţi. În toiul verii, trupa s-a aflat în Ungaria, unde a performat în 25 de localităţi. În Transilvania, din 9 până în 21 iulie, s-au ţinut spectacole în Timişoara, Arad, Alba Iulia, Sibiu, Braşov, Sighişoara, Cluj, Târgu-Mureş şi Oradea. Mai târziu, sezonul a continuat cu spectacole în Germania şi Belgia, încheindu-se la data de 30 octombrie cu reprezentaţia de la Arles.

„Cu siguranţă am găsi şi astăzi suficiente motive să urmărim cu sufletul la gură o astfel de reprezentaţie, cu atât mai mult cu cât azi nu prea se mai practică asemenea evenimente. Poate ‘efectele speciale’ de acum mai bine de o sută de ani ar stârni amuzamentul, însă genul acesta de ‘istorie vie’ ar fi întotdeauna actual. Pe de altă parte, a fost, cu siguranţă, cel mai impozant şi mai exotic spectacol care a ajuns vreodată la Alba Iulia”, au conchis reprezentanţii muzeului din Alba Iulia.

Prezentarea mini-expoziţiei de la MNU Alba Iulia face trimitere la o bibliografie constituită din ziare ale vremii, „Telegraful Român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna Poporului” şi „Revaşul”, şi „Turneul lui Buffalo Bill în Principate”, de Adrian Silvan Ionescu, apărut în Revista româno-americană, şi un volum din 2010, publicat la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, sub coordonarea lui Andi Mihalache şi Silviei Marin Barutcieff.